miercuri, 1 iunie 2016

O altfel de privire-105- Învață-mă să te iubesc!

Abia acum te văd cu adevărat, așa cum stai dreaptă, atârnând spre soare ori spre lună, cu capul sprijinit pe cer...abia acum te văd ...frumusețea, căldura, veselia, șiretlicurile, iuțimea gândului întors fulgerător, conexiunile din idei, pornirile pătimașe, năvala din acțiuni, respingerile, tristețea... abia acum sunt cu tine și vreau să mi te alipesc în îmbrățișarea după care ai tânjit atât... să trăim împreună pacea. Iartă-mă pentru toate trăirile în durere, iartă-mi respingerile, iartă-mi disparițiile, refuzul de a te vedea, te a te alinta, mângâia, alina. Iartă-mă pentru toate clipele când simțeam iritare dacă  una din dorințele tale ajungea la mine, cea atât de  ocupată să aud dorințele tuturor celorlalți. 

Iartă-mă! 

Îți mulțumesc pentru curaj, pentru frumusețea din inimă, pentru senin, îți mulțumesc pentru toate îmbrățișările calde pe care le cereai repetat, pentru felul cum te topeai în  momentele când le primeai... îți mulțumesc pentru felul cum ai știut să mergi  mai departe, cum ai continuat să născocești trucuri ca să ne putem întâlni, îți mulțumesc pentru felul onest cu care ai trecut prin zonele de pustiu și tristețe în care te-am dus surdă la protestele tale, oarbă la  durerile pe care ți le produceam, îți mulțumesc pentru luminozitate, pentru înțelepciune.

Îți mulțumesc!

  Și iată-ne alături,  împreună în sfârșit, după tot acest timp în care am visat, am sperat, am tânjit... iartă-mă, copilă frumoasă!

Arată-mi cum să te iubesc!



Trimiteți un comentariu