După un algoritm invizibil ființele noastre urmează calea spre alte ființe... ne apropiem, ajungem uneori să ne contopim, urmăm o cale împreună, ne desprindem și intrăm în universul altei ființe cu care formăm din nou o sferă. De fiecare dată sferele noastre cresc sau scad cu ceea ce punem în ele, cu trăirile, culorile, gândurile, aromele, gesturile pe care le adăugăm repetat.
Sunt întâlniri care îți dau certitudinea creșterii sferei comune, sentimentul unei dospiri reciproce, a unui ”împreună” unic. Chiar și atunci când vine vremea să luăm un drum separat, sfera Împreunului nostru rămâne în fiecare purtând și crescând ceea ce a adus celălalt, modificând pentru totdeauna cel care am fost înaintea acelei întregiri. Indiferent cât de scurte sau de durată sunt alăturările dintre oameni, ele sădesc lăstari solizi care au menirea să aducă roade peste timp.
***
Câteodată mă întorc cu drag spre aceste transplaturi pe care le port, grefe de suflet cu care am împărtășit iubirea; câteodată le întreb dacă le e bine la mine și cum o mai duc lăstarii mei de suflet aflat la ceilalți oameni; uneori mă opresc pentru a îmbrățișa întregul drum pe care l-am parcurs, pentru a-l contempla cu un zâmbet senin de pace, pentru a simți ușor adierea parfumului celor care am fost în fiecare alăturare; uneori mai gust încetișor din aromele fructelor pe care le rodesc în mine trecutele întâlniri și contemplu frumusețea
grădinii dinăuntru pe care îndelung am păstrat-o secretă și care deodată a dat în floare și în pârg cu un exotism de nestăvilit.
***
Și cu dragoste vă zic: indiferent ce se întâmplă în viața noastră, a lumii, a universului, după cum spunea Voltaire cu ceva timp în urmă: până una-alta ”il faut cultiver notre jardin.”
***
Și cu dragoste vă zic: indiferent ce se întâmplă în viața noastră, a lumii, a universului, după cum spunea Voltaire cu ceva timp în urmă: până una-alta ”il faut cultiver notre jardin.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu