sâmbătă, 27 august 2016

Gândul de week-end-166

Se întâmplă câteodată ca un rău fizic să te facă să înțelegi otrava pe care o digeri din atmosfera celor ce te înconjoară.


vineri, 26 august 2016

O altfel de privire-116- Întâlnirile

Cu timpul înțelegi cum oamenii pe care îi întâlnești în viața ta au un  rost, un mesaj pentru tine. 
***
Sunt oamenii din cotidian, cu care interacționezi în familie, în vecinătate sau la serviciu ori la cumpărături. Au loc schimburi de replici politicoase, joviale, cu trimiteri directe sau sensuri incerte, conversații scurte de moment ori cozerii cu aer parfumat, dialoguri strict profesionale ori discuții conviviale.
Sunt însă și oamenii pe care îi vezi din când în când, întâmplător: nu ați schimbat vreodată vreo vorbă însă ați comunicat atât de mult în scurtele intersectări.

***
În văzusem pe omul acela de departe când autobuzul în care ocupam un loc la fereastră a oprit exact în dreptul său. Avea o înfățișare plăcută, o găseam chiar atrăgătoare. Era într-un grup restrâns de prieteni. Aveam cam 20 ani... era vizibil mai mare decât mine, poate avea dublul vârstei mele de atunci. Îi priveam gesturile, felul de a se mișca, felul cum le vorbea celorlalți. La un moment dat ușa autobuzului s-a închis și probabil atras de zgomot și-a îndreptat privirea înspre fereastra unde stăteam. Am privit o singură clipă în lumina acelor ochi și mi-am întors repede privirea ca și cum fusesem surprinsă pătrunzând într-un spațiu privat fără a avea permisiunea. Auobuzul a plecat imediat și nu am știut dacă m-a văzut cu adevărat sau nu.
***
L-am regăsit apoi în mass media ca artist local ce pusese în practică câteva proiecte originale, i se luau interviuri pentru ziare, era prezent în emisiuni la televizor... de fiecare dată mă bucuram și îi urmăream aparițiile. Era un sentiment de familiaritate pe care o  trăiam în altă zonă decât ceea ce știam.
***
La anumite intervale stabilite de un calendar neștiut am început să ne intersectăm pe stradă... la câteva luni se întâmpla să ne găsim pe aceeași stradă, la aceeași oră a zilei, mergând în sensuri opuse, câteodată singuri, alteori însoțiți de membrii familiilor noastre. Uneori ne priveam, alteori nu,  însă știam fiecare de prezența celuilalt. 
După ceva timp am observat că și-a luat obiceiul să parcurgă zilnic un traseu pe jos și că la aceeași oră matinală trecea invariabil prin același loc din apropierea casei mele. 
***
Au trecut anii...27 de ani de când l-am văzut prima dată... 20 de ani de când parcurge  zilnic pe jos același traseu la aceeași oră, indiferent de vreme, de anotimp. Are aceeași alură, poate puțin mai slab, același mers drept, lejer, armonios lăsând după trecerea sa  un aer aristocratic al altor vremuri ...
***
Nu ne-am vorbit vreodată dar îmi spune adeseori  despre puterea repetării unui gest până la a deveni ritual, despre constanță în intenție și faptă, despre autostăpânire și despre loialitate.
***
Sunt oameni care există în viața noastră pentru a ne învăța ceva esențial  în lipsa cuvintelor, ori a comunicării directe, ci  numai prin simpla lor trecere în  vizibilul la care avem acces.



miercuri, 24 august 2016

O altfel de privire-115- Oamenii inimă

La fel cum în înfățișarea fiecărui om există ceva care iese în evidență ca frumusețe, armonie, tot așa în alcătuirea interioară, la nivel subtil, există ceva care este mai dezvoltat, mai pronunțat; astfel poți descoperi oameni intelect, oameni spirit, oameni suflet,  oameni TOT. 
***
Oamenii inimă sunt aceia care duc cu ei încă de când se nasc o capacitate imensă de a iubi și care își definesc viața prin trăirile inimii. În mod paradoxal acești oameni se nasc adeseori în familii în care armonia iubirii este absentă și ei își iau misiunea de a arăta celorlalți iubirea. Bineînțeles că în acel mediu nu vor primi nici pe jumătate din cât au ei nevoie pentru a se simți echilibrați și vor trece prin episoade de disperare, de neadaptare, de depresii, tristeți nesfârșite până când într-o bună zi vor descoperi iubirea Divină. Va fi atât de surprinzător, neașteptat, împlinitor încât muți de uimire vor înțelege că viața adevărată se desfășoară altundeva decât li se spusese până atunci: viața adevărată este chiar în inima lor. Oamenii inimă sunt cei care, pentru a putea trăi armonios, învață de foarte curând să îi iubească pe toți cei cu care se intersectează în drumul vieții lor. O ciudată așezare a lucrurilor face ca oamenii inimă să fie atrași de oamenii intelect cel mai des și atunci o stranie ispită îi provoacă să le ofere acestora ceea ce au mai de preț: inima lor cu toate trăirile ei, simțirile, focul... Numai că de fiecare dată vor primi ceea ce are celălalt mai de preț: intelectul său cu toate calculele și raționamentele sale. 
***
La o anume batere de gong, oamenii inimă înțeleg cât de nefirească este percepția lor asupra a ceea ce trăiesc și că dorința lor de armonie în iubire nu poate fi împlinită în același fel ca și până atunci. 

Așa că își vor lăsa nestingherită inima larg deschisă fără a mai fi tentați să o ofere preferențial și cu aripile ei vor atinge pe oricine întâlnesc în cale, lăsând scântei peste tot pe unde trec. Treptat,  din ceea ce primesc în schimb își cresc și mai mult cuprinsul iubirii lor. 

Oamenii inimă sunt precum caii sălbatici: nici un căpăstru nu îi poate îmblânzi dar pot bucura cu galopul lor liber orice ființă întâlnesc. 





sâmbătă, 20 august 2016

Gândul de week-end - 165

Sunt drumuri care te cheamă pentru a-ți arăta limitele fizice și emoționale, pentru a înțelege de ce nu le-ai ales până atunci și pentru a învăța rapid ceva ce ar fi luat prea mult timp în alte condiții.


vineri, 19 august 2016

O altfel de privire-114-Ceas de taină

Am intrat în  noua cultură cu mirare și nepotrivire; căutam repere cunoscute,  trăiri familiare, mesaje prietenoase într-un univers ce îmi părea sec, rigid, lipsit de magie. Am adoptat obiceiurile locului, hrana, programul...Am mers cu orele pe jos, am respirat aerul pădurilor urbane, al străzilor matematic aranjate, al catedralelor străin de înalte încercând să TE regăsesc, să refac simțirile cunoscute, familiarul ce mă însoțise prin anii din urmă. 
***
Într-o zi, când sentimentul că plecaseși de prin toate casele Tale, că tot ce vizitam erau carcase din piatră stearpă, am decis să urc în  turnul celei mai vechi catedrale din acel ținut. Mai întâi un porumbel m-a purtat pe un traseu ales de el printre capele și culoare, apoi a dispărut într-o firidă de la intrare și am pornit cu grupul format între timp în turul spre Turnul Octogonal. Am știut că acolo îmi dorisem să fiu. Am ajuns sus de tot, am privit prin deschizătura cupolei pe unde cu minute în urmă îmi arătase porumbelul traseul lui înaripat. Am zâmbit privind la frumusețea dantelată a pietrei, a plumbului și a stejarilor de peste o mie de ani ce sprijină treptele din înalt. 


Am admirat turnulețele ghintuite cu motive florale ori alegorice amintind de civilizații din America de Sud ori din unele regiuni din Asia, am privit cerul și zarea și am coborât. Pe măsură ce coboram simțeam cum mă cuprinde acea stare de grație și bucurie pe care o tot căutasem în zilele ce trecuseră... jos m-au întâmpinat acordurile plutitoare ale muzicii de orgă...am pornit fascinată după undele ei, am ajuns în capela principală, m-am așezat pe una din stranele de acolo și mi-am lăsat sufletul înaripat să se bucure pe deplin de tot ce se revărsa în jur.










Am privit apoi cu ochii deschiși la ce puteam cuprinde și am ascultat ce îmi șoptea vocea din inimă: ”Sunt și aici, iată, însă în felul artizanal perfect, în migală, consecvență, îndârjire de a termina în perfecțiune arhitecturală și inginerească o operă ce poate să dureze sute de ani, sunt și aici în dantelele din piatră, din lemn și aur, în minunile ce se văd și în muzica ce se aude uneori ca acum, împletind vizibilul și invizibilul... Aici sunt în frumusețea făurită, cizelată, lucrată cu perseverență până la ultima șlefuire...sunt în ceea ce este rațional, mental, în cel mai frumos produs al său.”



***

Am privit lângă mine tovarășul înaripat ce stătea solemn în lumina filtrată de vitralii și în faldurile melodiilor ce umpleau arcadele deschise în evantai peste înaltele treceri ale solului porumbel... l-am privit și zâmbind i-am mulțumit pentru alăturare.






sâmbătă, 13 august 2016

Gândul de week-end-164

Oriunde te-ai duce te porți cu tine.


La momentul de finish găsești ceea ce ai lăsat la start, pntru că dincolo de drum și distanțe, despre tine este vorba. 

sâmbătă, 6 august 2016

Gândul de week-end -163



Unii oameni apar în viața noastră când Dumnezeu decide că e momentul să Îl reauzim prin omenescul în care trăim.