miercuri, 28 septembrie 2016

O altfel de privire-121- Nodurile

Una din bucuriile copilăriei mele era să mă uit în punga cu gheme din care mama ne lucra  ceva frumos în serile lungi de iarnă. Cu timpul, în acea pungă apărea invariabil o încurcătură, ca un bulgăre uriaș multicolor și pe care cu multă migală îmi plăcea să o descâlcesc. Luam frumușel grămada aceea pe genunchi, mă uitam puțin la ea ca să îi prind felul și apoi luam fir cu fir până când fiecare se regăsea în întregime pe ghemul de unde se desfăcuse. 

***
 La o altă scară, pentru noi toți situația se repetă și avem  exact același lucru de făcut și în viața de zi cu zi... prin ceea ce am moștenit, prin tot ce am creat cu alegerile făcute, prin tot ceea ce am cedat sau am luat nemeritat avem adeseori în față o grămadă ce ne îmbie la descâlcire. Și atunci, e nevoie să  pornim ușurel pe câte un fir, să ne oprim cu răbdare și migală la fiecare nod și să continuăm până când firul revine cuminte și armonios pe ghemul său. Uneori vom avea surpriza de a vedea cum un nod dezleagă mai multe fire care se ușurează brusc și lasă un gol în acea parte.  Unele fire nu vor decât să fie trecute delicat pe lângă altele, pe când în cazul altora găsim noduri complicate cu ele însele sau cu fire nebănuite. Adăstarea  la un nod are rostul său de creștere și maturizare. Să tai nodul, precum Alexandru cel Mare, poate fi o soluție rapidă, de moment, dar nu rezolvă în întregime situația.

***

Există câte un  timp dedicat călătoriei de-a lungul unui fir și asta o vom ști sau ni se va arăta prin toate din jur până când fiecare ghem se  reîntregește  și se reinstalează regatul  armoniei. 


sâmbătă, 24 septembrie 2016

Gândul de week-end -170

 Prietenii se bucură pentru tine când ești fericit și îți respectă durerea când ești trist deși  dispoziția lor din acel moment este diferită.



joi, 22 septembrie 2016

O altfel de privire-120- Despărțirea benefică

Printre poveștile budiste există una care povestește istoria unui călugăr ce la vederea unui scorpion în pericol să se înece îl salvează iar scorpionul îl înțeapă. Călugărul își îngrijește rana, își revine și la o altă dată îl vede pe scorpion în pericol să se înece și îl salvează din nou. Acesta iar îl înțeapă. Un trecător care văzuse și prima și a doua oară întâmplarea îl întreabă pe călugăr de ce îl salvează pe scorpion dacă acesta îi face rău, iar călugărul îi spune că aceasta e firea și treaba  lui să  salveze pe când a scorpionului e să înțepe.
***
Foarte des se întâmplă să fim în situația de a fi buni și de a salva oameni care nu numai că nu ne mulțumesc dar nu ezită cu prima ocazie să ne facă rău. Și tot continuăm până când, plini de tot veninul lor începem să ne simțim puterile slăbite și căutăm singurătatea ca să ne refacem forțele. Într-un fel, această retragere e  dorința de a fi la adăpost de tentația de a-i ajuta, de  a-i salva pe aceia care continuă să ne înțepe otrăvit. Ne izolăm o vreme ca să ne vindecăm noi înșine.
***
Sunt momente când  devenim nesiguri,  rătăcim în înțelegerea sensului a ceea ce se întâmplă, până când într-o bună zi acceptăm felul de a fi al celuilalt, menirea lui și mai ales ne înțelegem pe noi înșine: știm că felul nostru e de a ajuta, știm că e posibil să nu primim nici pe jumătate din cât oferim, știm că vom primi o cantitate mai mare sau mai mică de otravă în schimb. Știm de asemenea  că felul nostru de a fi, natura noastră intimă se va afla la o răscruce la un moment dat, că va fi tentată să cedeze, să se oprească sau să se retragă în izolare. Atunci însă am fi oricine altcineva, dar nu am fi noi așa că vom continua să ajutăm, să fim credincioși nouă înșine, dar vom învăța să nu mai avem nici o așteptare în privința răspunsului și vom învăța să ne ajutăm și să ne respectăm. La nevoie vom merge și spre alte locuri, părăsind malul unde scorpionul repetă aceeași mișcare fără să clipească.  
***
În orice rău există un bine, precum în orice bine e o sămânță de rău.

sâmbătă, 17 septembrie 2016

Gândul de week-end-169


În orice domeniu, apare în viața fiecărui om o vârstă la care crede că este cel mai puternic și o alta la care se naște altcineva care este și mai puternic. 


vineri, 16 septembrie 2016

O altfel de privire-119- BUNUL

În viața fiecărui om se întâmplă un moment în care simte bucuria de a avea un BUN  alături, în fapte și trăiri. De la începutul ființării există scris în codul inimii noastre această bucurie însă, poate din cauză de gramatică și omonimie credem că e vorba despre Bun-bunuri, așa că ne punem serios pe treabă și tot meșterim planuri, inteligență, eforturi cu scopul de a aduce bunurile cât mai aproape de noi. Și tot aducându-le e posibil să constatăm că nu vin pe fondul bucuriei de durată, că este o veselie subțire care se diluează când începem fabricarea următorului plan de aducere a altui bun mai aproape.
***
Dar, așa cum spuneam, în viața fiecărui om se întâmplă un moment în care simte bucuria plenară de a avea un BUN alături... și atunci îl descoperă cu recunoștință pe acel BUN-BUNI, adjectivul devenit substantiv cu majuscule. Și apoi constată că pe drumul său mai are alături încă un BUN, o BUNĂ, și apoi tot mai mulți BUNI. 

Și iată că în acel moment ești fericit pentru minunea de a fi putut vedea bunătatea care luminează în ceilalți, că ești fericit și mult recunoscător pentru că inima ta i-a recunoscut pe BUNII care sunt tot mai numeroși în jur. 
***

Îți mulțumesc BUNUL meu, îți mulțumesc BUNA mea, vă iubesc BUNII mei.



miercuri, 14 septembrie 2016

O altfel de privire-118- Umărul

Sunt acele momente când ai sentimentul că ferăstraie uriașe se înverșunează să  secere adânc în trunchiul vieții tale... cel mai mult atunci tânjești după un umăr pe care să îți lași obrazul ușor să-și găseacă tihna. Umărul este acel loc magic unde, după atingerea  obrazului se întâmplă un fenomen divin: tot corpul se destinde, aerul din jur devine ușor și limpede, ai crede că e curățat de aripi de îngeri... Acolo,  stând cu tâmpla odihnindu-se pe umăr, simți că  viețuiești  într- un tărâm  al  păcii, al iubirii. 

Sunt acele momente când din nevăzut se întind spre obrazul tău  umeri magici... ei sunt acele clipe inspirate când îți lași creația să ființeze, acele perioade când împărtășești cu un suflet prieten trăirile tale, acele întâlniri ori reîntâlniri cu uimirea, acele sentimente de familiar, de acasă, orice întâlnire cu Drepții, cu Înțelepții, cu Bunii.  



vineri, 9 septembrie 2016

Gândul de week-end-168

Sunt clipe ori zile întregi, uneori perioade lungi când viața se comportă cu tine ca și cum nu ai ști nimic despre ea.


sâmbătă, 3 septembrie 2016

Gândul de week-end-167

De fiecare dată când iubim avem ocazia să înaintăm spre desăvârșire; acolo e adevărata provocare: renunțăm în numele iubirii la vechile noastre obiceiuri păguboase, sau nu. 


joi, 1 septembrie 2016

O altfel de privire-117-Schimbarea

Printr-un concurs ciudat de împrejurări, la intervale divin știute, pe zidurile clădirilor din orașul în care locuiesc apar mesaje scrise caligrafic cu vopsea neagră. A fost vremea pentru: ”Privește cerul”  a venit apoi rândul lui ”Ești iubit”, urmat la o vreme de afirmația ”Și tu meriți”. 

Trecuse o bună bucată de timp în care totul a rămas așa cum știam, când, într-o zi,  pe când  treceam grăbită spre centru,  lângă o clădire am simțit că era ceva schimbat; m-am uitat cu atenție la zidul ei și l-am văzut:  Viitorul nu mai e ce-a fost!

Ce spune el celor ce trec spre centrul orașului? 

Cu  fiecare gând schimbat conștient, cu fiecare modificare a ritmului respirației, cu fiecare cald în privire și în intenție, cu orice clipă de pace câștigată, cu orice moment de amânare depășit, cu orice sclipire de entuziasm, de bunăvoință, de gentilețe, cu fiecare bucurie dăruită, cu orice vorbă ce zidește, cu orice fărâmă de bunătate și blândețe, cu toți pașii mici făcuți în demnitate și puși cap la cap,  cu fiecare viață clădită ca o capodoperă, cu orice rază de iubire ce o lăsăm să se nască din noi, ”Viitorul nu mai e ce-a fost!”