vineri, 2 decembrie 2016

O altfel de privire-123- Tărâmul Grației Divine


Tot trăind, simțind, lucrând, înfăptuind, gândind vine un moment când  iubești deplin ceea ce ești  și ceea ce este și cu  acest simțământ pășești în Tărâmul Grației divine. E acel loc din care vezi și simți în toate prezența divină, în tot ceea ce există ca formă ori trăire, în tot ceea ce abia bănuiești și în ceea ce nici măcar nu poți închipui. E acel prag de unde pășești în splendoarea lui A FI pur și simplu, cu recunoștință pentru că faci parte din creație. Pătrunzi  tot mai mult în această adorare a prezenței LUI și tot ceea ce credeai că ești se modifică, limitele se deformează, contururile se schimbă, formele se confundă... e ca mereu și nu mai e la fel.
***
  Apoi vezi cum fiecare e distinct însă identic. Orice există are același suflet, același timp, același trai; tot ce există are același parcurs. Doar o clipă de îți e dat să pătrunzi dincolo și rămâi schimbat pe veci. Nu poți reveni la a despărți, la a diferenția, la a urâ, la a disprețui, la a divide. Pur și simplu înțelegi că nu ai cum să mai faci toate astea pentru că nu are vreun sens, e ca și cum ai încerca să iei o bucată din cer și să spui că e diferită de restul, ca și cum ai împărți făptura cuiva în două motivând că partea stângă e distorsionată comparativ cu partea dreaptă, e ca și cum privind la soare a-i fi tentat să dai la o parte o rază din lumina lui pe motiv că e mai fierbinte decât restul. 

***
 Tot ceea ce trăiește, la un anumit dat pătrunde în Tărâmul fermecat al Grației Divine de unde nu mai e cale de întoarcere.




Trimiteți un comentariu