Pe la o vârstă oarecare, fără vreo pricină anume, simți dorința puternică de a salva lumea de propria ei urâțenie care îți apare brusc de nesuportat. Fără vreun semn prevestitor, acolo unde totul părea frumos și încântător, nu poți descoperi altceva decât hidoșenie. Atunci, născut fiind din vița lui Făt Frumos, sau Florea Înfloritul sau orice Viteaz din poveste oi mai fi citit și admirat în copilărie, te simți însuflețit de vitejie și de credință, de siguranța victoriei și pornești marea cruciadă.
***
Zmeii, vântoasele, mumele pădurii și toate cele ale pustiei dispar învinse una câte una, căpcăunii se micșorează și pier, toate forțele potrivnice se domolesc și se îmblânzesc. Și asta pentru că ai reușit și astăzi să împodobești fiecare clipă cu veșmântul iubirii și al blândeții, pentru că prin gândurile și trăirile frumoase, prin înțelepciune ai salvat din nou lumea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu