miercuri, 11 ianuarie 2017

O altfel de privire-133-Cântecul sufletului

Periodic îmi sună în suflet un cântec lin, tânguios ori alert... este un cântec ce vine  împletit cu ritmul vieții ce mă cuprinde, cu pulsarea sângelui prin vene, cu aerul ce mă străbate prin viscere. Îmi răsună prin ființă când mă fac liniște, sau când mă topesc în vast, se întinde până la necuprinsul norilor și se unește cu valul cântecelor altor suflete. 
Uneori, asemeni unei cobre leneșe mă las purtată de acordurile lui, de sunetele lui și plutesc printre volutele respirațiilor dragi...alteori îl ritmez cu bătăile inimii mele, îl compun din trăiri, de game viu colorate ori din unduiri șăgalnice de flaut. 
Cântecul din suflet se cântă singur pe acorduri divine și creează dansuri dintr-un balet sublim, unic și irepetabil. Câteodată se așază în urechea inimii, alteori vibrează în căldura îmbrățișării și cel mai ades îl simt în volutele și circumvoluțiunile creative ale unei  științe încă ascunsă. 
***
Cântecul acesta,  compus  din irepetabila alchimie a trăirii unei ființe, e cântecul universal interpretat de corpul, a fi-ul, gândul, simțirea fiecăruia dintre noi. De aceea, cântecul din mine și cântecul din tine, când sunt împreună, pot forma arii sublime sau bucăți disonante. 

Uneori, cântecul din suflet se vrea orchestrat, alteori se lansează în  solo-uri virtuoase,  bucurându-se de fiecare notă, de fiecare compoziție. Într-un timp, îl ascultam cu o anume teamă că ar putea fi auzit și furat de altcineva, dar la un moment anume, am știut  că fiecare suflet are cântecul lui dar și că, chiar dacă l-ar cânta altcineva, oricine, nu mai e  el. Cântecul sufletului meu se cântă doar prin respirația din mine, doar prin ritmul inimii mele, doar prin scânteile unice din creierul meu. 
***
Cântecul din suflet e cel care se aude cu mult timp înainte și mult timp după ce un om trăiește.



Trimiteți un comentariu