duminică, 9 aprilie 2017

O altfel de privire-144- Cel ce iubește...

Când l-am întâlnit, nu bănuiam ceea ce aveam să descopăr mai apoi. E drept avea și nu avea caracteristicile specifice a ceea ce uzanțele ne învață în această privință. Și cum încă nu există în vreun cod al societății descriptorii profesiei sale, este destul de dificil să o recunoști la prima vedere. deși unele trăsături pot fi edificatoare. Până nu îl cunoști destul de bine nu poți ghici că omul acela practică profesia atât de râvnită dar în același timp, demult uitată și anume: arta de a te îndrăgosti. 

Există o armonie a înfățișării care se unește cu aceea a trăirilor și pe măsură ce stai în preajma sa descoperi că profesia de Artă a îndrăgostirii constă în a fi îndrăgostit și a iubi cu toată inima. La prima vedere s-ar zice că este cea mai plăcută meserie și că chiar e ceva ce se întâmplă oricum, ce vine de la sine și că nu e nevoie de vreo croială sau cunoaștere specială pentru asta. Însă cu timpul înțelegi că e o profesie dificilă să poți iubi mereu, să te îndrăgostești perpetuu și să faci să fie vie mereu dragostea. E ca și cum un grădinar de sentimente e nevoit să fie atent  mereu la posibili curenți meteo reci, ori la arșițe secătuitoare care pot dăuna ființei fragile și frumoase pe care o îngrijește. Cel ce iubește mereu, este cel care face să existe multicolorul iubirii prin parcurile cenușii omenești, aduce raze sidefate prin care fluturi albaștri mângâie inimile oamenilor triști, face să fie vesel și râs pe unde merge. 

Într-o zi, când nici nu mă așteptam, am cunoscut o meserie nouă pe Pământ.


Trimiteți un comentariu