vineri, 8 septembrie 2017

Dor de artiști

Sunt acele zile în care mi se face dor imens de artiști...de oamenii care au măiestria de a face ceva cu sufletul plin și pur, de oamenii care sunt simpli și limpezi, clari în sentimente și în decizii, oamenii diamant, trecuți prin nesfărșitele șlefuiri ale vieții și naturii lor umane. Sunt acele zile când aud chemarea lor și dintr-un altcândva abia simțit mă trage puternic dorul spre ei... atunci simt puterea tuturor acelora care m-au înfăptuit, înțelepciunea lor crește în venele mele, lumina din ochii lor se aprinde și mai puternic în sufletul meu, inima mea se face și mai mare și mai urc un pas pe calea pe care am ales să merg. Orice drum are încercările lui, știu asta de demult și nu mă sperie confruntarea ... știu că totul este cu un rost și îmi las aripile să mă învețe îndrăzneala unui veac și mai sus, a unui veac și mai plin de suflet, a unui veac și mai plin de pace, a unui veac al iubirii și al non dualității, al nondisimulării. 

***
Sunt acele zile când simt că nu pot să dau înpoi orice ar presupune asta, când drumul din inimă nu mă mai  lasă să fac compromisuri, când totul mă împinge spre măiestrie. Și atunci, în toate vocile din suflet  aud: dacă e să iubești: iubește desăvârșit, dacă e să trăiești: trăiește desăvârșit, dacă e să fii om: fii om desăvârșit, dacă e să îți faci treaba: fă-o desăvârșit. Fii impecabil în gânduri, în fapte, în simțiri! 


Trimiteți un comentariu