vineri, 24 noiembrie 2017

Gândul de week-end -224

Viața noastră este răspunsul pe care îl dăm în fiecare clipă la întrebarea lui Dumnezeu. 


vineri, 17 noiembrie 2017

Gândul de week-end-223

Când te-am întâlnit m-am găsit pe mine.

marți, 14 noiembrie 2017

Deasupra orașului

Într-o zi palma ta mi-a cuprins delicat palma și cu un zâmbet neștiut până atunci mi-ai zis:” Hai!”te-am privit cu uimire și o urmă de teamă m-a traversat dar zâmbetul ușor era tot acolo. Am acceptat și am simțit cum ne ridicăm împreună deasupra străzii, a orașului, a lumii întregi ghidați de zborul iubirii. De atunci străbatem împreună  cerul și în urma noastră apar brazde în care bătaia inimilor  unite seamănă păpădii cerești. 

Seara, când  e senin, oamenii de prin case privesc cu drag la cer și admiră lucirea păpădiilor noastre:”Ia uite ce de stele!” se bucură ei. 







duminică, 12 noiembrie 2017

Gândul de week-end-222

Când gândul de a fi mereu cu tine îmi aduce pace în suflet, atunci orice îndoială se risipește. 


duminică, 5 noiembrie 2017

Alb satinat

Știi toate acele clipe când simțeai că îți sunt departe și de neînțeles... când credeai că rănesc fără să simt ce fac ci poate din inconștiență ori cu o anume plăcere viciată. Lasă-mă să îți spun că în sufletul meu există un câine mare, alb și bun, cu blana satinată. Pe când era cățeluș era foarte vesel, cald și plin de energie zglobie. Se ducea către mâinile întinse spre mângâiere și se bucura de fiecare dată când simțea căldura palmelor pe frunte, pe cap, pe urechi, pe grumaz. Apoi aceleași mâini au lovit, au pălmuit, aceeași ochi ce priveau cu drag au devenit fulgerători, tăioși, au sfâșiat. Cățelușul din inimă a fost nevoit să învețe că ceea ce azi te face să urci pe culmi nebănuite, mâine te doboară brusc, fără vreun avertisment. Nu a știut cum să interpreteze, nu a avut unde să se ducă și a învățat să se vindece singur cum a putut. Uneori și-a ignorat rănile până ce unele  au devenit invizibile, pe altele a putut să le vindece, în locul altora a reușit să pună blăniță nouă  dar în mod inexplicabil, undeva în sânge a început să curgă o nouă informație: orice mână care îți oferă mângâiere poate să te usture fără motiv, aceeași privire care se uită cald la tine poate să îți taie respirația mai apoi cu un fulger de gheață.  Și culmea, tot ce a venit mai apoi în viață nu a putut șterge această informație din venele sale. Undeva în pliurile de suflet rămase pure, când se retrăgea după o nouă confirmare a loviturilor, regăsea speranța unei altfel de trăiri: acel miracolul al întâlnirii mîinilor care vor ști doar să mângâie, al privirii care va rămâne mereu caldă și bună. 

Ei bine, în toate acele clipe când simțeai că mă port ciudat se rupea brusc și fără vreo atenționare coaja de pe una din rănile rămase vii... durerea ascuțită mă făce uneori să vorbesc aiurea, fără vreun motiv logic, mult și dezlânat ca să nu mă opresc nici măcar o clipă să văd rana aia mult prea dureroasă...alteori mă ducea în cea mai profundă muțenie. Ba în unele momente, chiar și când totul era cald și frumos, mă străbătea teama lui ce va urma după acea frumusețe neașteptată. 

Sunt momente când în preajma  iubirii  totul e atât de perfect încât încă  doare tot ce nu a mers până atunci.  




sâmbătă, 4 noiembrie 2017

La aniversară de suflet ...

Când venim pe lume, există doar o singură cale: prin intermediul mamei noastre. Nimeni nu a cunoscut lumea altfel și de aceea în intimitatea celulelor noastre viața și mama sunt sinonime. Mama ne hrănește fizic și emoțional, ne învață, ne ocrotește și ne face oameni demni. În momentul când mama încetează să mai existe fizic pe lumea asta în sufletul fiecărui copil se întâmplă ceva iremediabil: în viață, în lume se face pustiu o vreme, e ca și cum soarele s-ar ascunde pentru toți oamenii și aceștia ar rămâne în întuneric și frig. Copilul a cărui mamă nu mai există, indiferent de vârsta la care se găsește atunci, rămâne orb și înfrigurat o perioadă, apoi încet, încet își crește singur alți ochi pentru a vedea lumina fără ea, alt corp pentru a simți căldura care a rămas în lume în lipsa ei.

Doar atunci când mama se duce spre câmpurile din Rai sau atunci când îți vezi propriul copil pentru prima dată în această lume ești în contact direct cu inexplicabilul, cu fără cuvântul, cu imensitatea. 

Astăzi, voi cei care ați ales să ne însoțiți din cealaltă dimensiune a vieții vă serbați aniversarea sufletelor. Cununi de crini  și raze de lumină, vouă, tuturor, dragilor! 




joi, 2 noiembrie 2017

Gândul de week-end -221

O femeie care a renunțat la o poziție socială avantajoasă pentru că nu se simțea iubită, în mod clar nu va accepta vreodată o poziție secundară în viața oricărui bărbat.