O priveam cum scrie cu mare concentrare fraza. Când a terminat am verificat și i-am spus că se strecurase o eroare. A privit literele scrise altfel, a căutat o culoare și cu o mare dexteritate, exact pe porțiunea acelor litere a desenat o inimă pe care a colorat-o intens. Am urmărit-o cu uimire și apoi, în toate întâlnirile noastre pe caietul de dictando au apărut fraze scrise îngrijit presărate cu inimi de diferite culori.
***
Exact la fel, pe marele caiet al vieții, unii oameni, înzestrați cu pepiniere de inimi pe care le cultivă cu duioșie și compasiune, la fiecare eroare pe care o fac ei sau alții, presară câte o inimă pe locul respectiv. Unii oameni, orice ar trăi: bucurie sau necaz, lasă în urma lor de fiecare dată o inimă să vindece, să aline, să ocrotească, să încălzească locurile vătămate pe care le-au găsit în trecerea lor.
Unii oameni aduc inima, așa cum alți oameni aduc ploaia, sau progresul, sau credința.
Unii oameni aduc inima, așa cum alți oameni aduc ploaia, sau progresul, sau credința.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu