O altfel de privire-179- Alege iubirea!

Potrivit lui David Hawkins, oamenii trăitori pe Pământ se află pe diferite nivele de conștiință conform cărora se manifestă în viața de zi cu zi, își exprimă sentimentele, își trăiesc principiile, își stabilesc valorile morale sau conduita. Bineînțeles că în fiecare om există sentimentul iubirii, dar el se manifestă diferit în funcție de nivelul la care se află el. Un om care iubește de la nivelul apatiei și depresiei își va manifesta iubirea diferit de cel aflat la nivelul acceptării sau iubirii însăși sau chiar al  păcii. Cel mai des întâlnim în viața noastră oameni care nu sunt la același nivel cu al nostru tocmai pentru a ne ajuta reciproc să mai creștem o treaptă. Dacă înțelegem că totul este despre a evolua împreună, atunci ceea ce trăim se întâmplă firesc și armonios, indiferent ce traseu parcurgem. 

Fiecare om e făcut să trăiască în iubire și fiecare om se hrănește cu ea, o dorește, o caută, numai că există o mare perioadă în care fiecare om nu are habar despre iubire. Căci nu poți spune că iubești cu tot sufletul pe cineva și totuși să îi aduci suferință în mod voit, nu poți spune că iubești și să manifești iubire doar pentru alții, ignorând nevoia personală de iubire. Nu poți iubi cu adevărat dacă nu EȘTI iubire. Și ca să fii iubire, e necesar să depășești celelalte nivele: să treci de apatie și depresie, de suferință, de frică, de dorință, de mânie, de mândrie, să depășești curajul însuși, chiar și acceptarea. Abia apoi ajungi la iubire și prin ea la PACE. 

În afara acestui vârf iubirea nu este decât un ciot și o minciună. Da, iubești cu furie, sau hulpav, iubești cu ranchiună, sau cu suferință iubești cu orgoliu, cu dorința de dreptate sau justiție, iubești cu amărăciune, cu regrete, iubești cu milă sau cu neputință, iubești cu slăbiciunile din toate impulsurile, cu dependențe, iubești cu măști și dualitați, iubești cu minciuni și afișări de false trăiri, iubești cu credințe eronate... iubești în felul în care ești... și totuși, chiar iubești? 

Când alegi iubirea, știi că ai devenit  iubire atunci când simți că iubești în întregime totul și iubești în egală măsură  pe celălalt ca și pe tine... când  nu poți iubi  pe cineva mai mult decât pe altcineva, căci ai ajuns să iubești divinitatea din tot ce există și de aceea nu o poți nega oricum se manifestă ea.  Când iubești nu poți minți, iubirea arde minciuna, iubirea există doar în adevăr. Orice altceva  e iluzie și ceață.  Ești ales de iubire  atunci când o alegi, și Iubirea te cuprinde până când mistuie tot ce nu e adevăr în ființa ta... și până când tu însuți devii iubire...după aceea totul în jur se transformă,  în preajma ta aura iubirii va lucra de la sine și toate ființele o vor simți fără ca tu să spui vreun cuvânt, fără ca tu să faci ceva anume. Iubirea ce ești e suficientă pentru a face ca oricine te simte să își dorească să urce la rândul său treptele ce îl despart de a fi și el IUBIRE.

Hai! Fiu al tristeții, pășește, fă un pas spre iubire, lasă totul în urmă, nu te teme să pierzi  - e doar o amăgire că ai ceva atâta timp cât nu ai  pierdut nimic.