miercuri, 31 ianuarie 2018

O altfel de privire-184-Cămăruța

Uneori îmi imaginez inima ca pe o casă cu mai multe încăperi; în unele intră toată lumea ce vine în ea, în altele doar cei apropiați dar există o cămăruță personală, cea mai intimă în care intri tu și Dumnezeu. Uneori, în situații fericite acolo ajunge și acela care îți e sortit, acela care își dorește să fie cu tine în cămăruța  secretă și reușește să pătrundă  după multiple teste,  numai prin iubire. Există o singură cheie:  iubirea sinceră și curată, dorința fierbinte și neobosită de a sta împreună în acea căldură, lumină și frumusețe din inimă. Sunt situații când nu  mai știm sau nu mai vrem să pătrundem acolo, când deși ne-am îngrijit ades, ne-am pregătit pentru oaspetele de preț acesta ori a refuzat ori nu părea prea interesat, ori nu era sortit să ajungă acolo.

***
Stau de ceva timp în acest spațiu și mă obișnuiesc cu el, îl ascult, îl admir. Regăsesc aici tot ce am iubit mai mult și tot ce am sperat, e plin de lumină caldă, de flori și adieri, de miresme de rai... uneori o adiere de dor îl străbate și atunci se umple de stropi de ploi nebănuite, de răcori febrile. Alteori se umple de pajiști edenice, de raze picturale, de râsete  angelice și mă gâdilă dinăuntru cu un fulguit ghiduș. 

***
E uimitor cum nu a intrat niciodată nimeni altcineva până aici ... voi mai adăsta o vreme... acum e amiresmat și șăgalnic în cămăruța din inimă. 


Trimiteți un comentariu