duminică, 25 martie 2018

O altfel de privire-188- Tărâmurile

Tărâmuri suntem fiecare... în chip, în sânge, în ochi creștem tărâmuri de rai ori de iad... ni s-au tatuat pe circumvoluțiuni, s-au cioplit prin carne, s-au alăturat prin poteci de simțire, prin liant de gând.

***
Când ne-am întâlnit eram fiecare în tărâmul opus și chemarea  ne-a fascinat: eu eram prin pajiștea lui Verde crud, tu pluteai încă pe apa lui Albastru tulbure; mie îmi era dor de o simțire anume, ție de o liniște blândă. O vreme verdele din primăvara mea s-a amestecat cu albastrul cerului din iarna ta... o vreme, atât  cât sângele nostru  să cunoască intim celălalt pigment, să îl cuprindă în cromatica sa.

***
Un verde albastru s-a creat pe  Pământ din nou,  un verde- albastru din Tărâmul nostru pe care poposim uneori, când înăuntrul fiecăruia revine pustiul. Aleseseși dinainte și am știut amândoi...
Tărâmurile noastre au fost create să fie separate... mi-ai arătat asta mereu, atât de ades încât am ajuns să cred și eu și am lăsat să se șteargă tot ce cu trudă unisem... Tărâmurile noastre au fost create să lumineze alte lumi, alte vieți, să se amestece în culorile altor ceruri...

***
E iar primăvară, e vremea să fim liberi și tu și eu,  să pășim prin culori diferite, să admirăm fascinați  apusuri noi, să zâmbim la cireșii altor tărâmuri. Te iubesc și te las liber! Eliberează-mă dară! 



Trimiteți un comentariu