joi, 31 mai 2018

O altfel de privire-196-Două minute...

 Ritualuri felurite...”bună dimineața!”, ”noapte buna!”, spălatul pe dinți, ungerea feliei de sandwiș, curățenia săptămânală, concediul de vară, etc.

 Două minute este ritualul nostru. Două minute, zilnic,  fiecare îi trimite iubire celuilalt în cel mai pur și dezinteresat mod... două minute în care totul dispare, Pământul nu se mai învârte, timpul se suspendă, liniștea imensă e vie, iar noi ne întâlnim la jumătatea dintre noi și în momentul alipirii se creează Pacea, sufletul se așază lin ca frunza ce plutește ușor spre pământ după tot tumultul vieților  din frunziș, esențele noastre unite se dilată până când devenim aponderali și  fără limite, până când ființa care suntem împreună devine formă fără vreun contur ce conține Universul...și Timpul însuși... până când asist cu uimire cum se diluează până la ștergere ceea ce știam și pasteluri moi schițează FERICIREA.


sâmbătă, 26 mai 2018

O altfel de privire-195- Atingeri...

Întâlnirile dintre oameni  atingeri sunt... de spirit, de suflet, de trup, de vis, de amintire, de uitare. Sunt chemări și distanțări, mult dorințe și mult sfâșieri, rareori vindecări și mângâieri. 

Simțisem prea mult atingerile oțelite, tăioase, zimții mușcători ai ironiilor, ai neînduplecării, simțisem deplin usturimea împunsăturilor și a neînțelegerii, apoi trăisem prea mult în zona ascunsă și rece, calculată și inegală a prea mult oferitului și prea neînțelesului. 

Dar, într-o zi oarecare s-a întâmplat: felul cum m-ai privit, cum mi-ai zâmbit, sclipirea din ochi, stângăciile, uimirea...atingeri de catifea pe suflet, atingerea din mângâieri satinate când conturul tău rămânea mult timp în podul palmelor mele, când simțeam cum aluneci prin respirație și privire în legănarea din suflet, când totul era din tot și nimic nu era nepermis, totul ni se cuvenea. 

Acum știu că e posibil cu adevărat să fii perfect așa cum ești pentru cineva: să fii adorat și prețuit, să fii admirat  fără să faci ceva special, știu că  există un om pe lume pentru care ești deplin, ești miracol și uimire, minune și încântare doar pentru că exiști. 

”Dacă vrei de tine să simt că-s vrăjit, lasă-mă uimit, lasă-mă uimit!”- Tatuaj de fericire îmi ești,  pe sufletul meu de femeie. 


Gândul de week-end-249

 Viața este  despre a risipi îndoielile privind  existența divină.

vineri, 18 mai 2018

Gândul de week-end-248

Fiecare om are felul lui de Rai. 

vineri, 11 mai 2018

Gândul de week-end-247

Bărbatul meu, sau femeia mea sunt EU, oricine aș fi. 

sâmbătă, 5 mai 2018

Gândul de week-end-246

Doi oameni trăiesc alături cât sunt în același timp. 

O altfel de privire-194- Aripa iubirii

E fascinant cum se schimbă totul în prezența iubirii...

Se întâmplă  să fiu atentă la chipul unui om pe care îl văd prima dată, să mă surprind cum îi descopăr trăsătuile, cum îi ghicesc stările, trăirile  de dincolo de ridurile, de umbrele ori licăririle ce îl străbat când vorbește. Mă întorc apoi la ceea ce simt în preajma acelui chip, dacă prin mine e liniște sau dimpotrivă, dacă mă traversează vreo undă oarecare de tensiune ori vreo dorință.

  În anumite cazuri atunci, în acel timp al primei întâlniri se produce un anume miracol,  acel ceva nedefinit și de neexplicat, acel ceva ce face ca ochii aceia să devină mai târziu ochii cei mai căutați, gura aceea care se mișcă oarecum halucinant sub privirea mea în timp ce spune frazele dialogului de conveniență să devină  aceea unică ce va fi mult sărutată și va săruta cu patimă, mâinile acelea care gesticulează într-un acompaniament anume, punctând regulat cadența vorbelor rostite să devină mai târziu mâinile a căror mângâiere, atingere, îmbrățișare să fie cele mai de preț. 

Adeseori m-am întrebat ce face ca din toți oamenii pe care îi întâlnim, cu care vorbim, cu care punem în comun inspirație, efort, creație, unul anume să fie acela alături de care pătrundem în misterul iubirii. Alunecarea acesta de la necunoscut, străin, oarecare spre cel mai dorit, mai drag, mai prețuit este un anume  mister. Distilarea prezenței celuilalt aproape nebănuit în esența noastră, impregnarea cu ființa lui este cel mai frumos și plăcut mod inventat de natură pentru a ne ajuta să evoluăm, să ne maturizăm.

Oamenii cu care am simțit atracția cea mai puternică au fost și au rămas oamenii cu care am învățat cel mai repede, cu care am crescut cel mai mult și le mulțumesc. 

joi, 3 mai 2018

O altfel de privire- 193- La început

Sunt extrem de rare momentele în care doi oameni se întâlnesc în miezul esenței lor, în ceea ce sunt, momentele în care TU se întâlnește cu EU. În majoritatea timpului există întâlnirea tuturor experiențelor trecute, nemărturisite dar încă prezente, întâlnirea convingerilor, a impresiilor, a iluziilor,  dar întâlnirea a ceea ce sunt cu a ceea ce ești în adevăr se întâmplă atât de rar. 

Se întâlnesc gândurile noastre, contururile  fizice, emoțiile se întâlnesc și ele, poate și visurile, ori dorurile, inhibările, fricile, lașitățile, picăturile de lacrimi se pot găsi pe un drum comun... atât de multe din noi se pot atinge, se pot împleti, dar atât de rar, extrem de rar  se întâlnește EU cu TU în   EU sau în TU. 




miercuri, 2 mai 2018

O altfel de privire-195-Fiecare suflet

Fiecare suflet are drumul său, probele sale, încercările, examenele, salturile sale. Uneori se întâmplă să se poticnească, să nu înțeleagă, să nu aibă forță și rămâne blocat într-un anume punct ori se mișcă într-un cerc halucinant. atunci apare cineva nou în viața sa. Adeseori, noul venit vine pe fondul iubirii și ne îndrăgostim, însă e acea iubire care a venit ca să ne desțelenească din fixații, rigidități, înțepeniri. Când ne deblocăm, sau când mai mult nu se poate în direcția comună, cînd ne încăpățânăm să persistăm,  drumurile se distanțează tot mai mult și apare altcineva care, tot pe fondul iubirii, dar cu alt fel de a fi, mai aproape de înțelegerea noastră, ne ajută să vedem ceea ce până atunci era ca un văl pe ochii noștri. 

Adeseori iubirea vine ca să ne ajute sa pășim pe o treaptă mai sus și de puține ori vine  ca să rămânem împreună până la sfârșit sau veșnic, așa cum credeam inițial. Ea e singura care ne poate face să ne punem întrebări, care ne poate face să ne schimbăm cu adevărat pentru a putea evolua. 

Abia atunci, la un anumit nivel al creșterii noastre, suntem împreună cu partenerul de suflet, până atunci, ne îmbătăm în trăirea și jucarea unor roluri frumos cosmetizate, lipsite tocmai de iubirea pe care o  proclamăm. 

În iubire, poți face tot vrei dar nu mai poți face orice pentru că îți pasă de durerea celuilalt, de consecințele acțiunilor tale și dorești fericirea lui la fel ca pe a ta. În iubire nu mai poți folosi oamenii ca pe obiecte pentru că simți cum e să fii ca celălalt.