Întâlnirile dintre oameni atingeri sunt... de spirit, de suflet, de trup, de vis, de amintire, de uitare. Sunt chemări și distanțări, mult dorințe și mult sfâșieri, rareori vindecări și mângâieri.
Simțisem prea mult atingerile oțelite, tăioase, zimții mușcători ai ironiilor, ai neînduplecării, simțisem deplin usturimea împunsăturilor și a neînțelegerii, apoi trăisem prea mult în zona ascunsă și rece, calculată și inegală a prea mult oferitului și prea neînțelesului.
Dar, într-o zi oarecare s-a întâmplat: felul cum m-ai privit, cum mi-ai zâmbit, sclipirea din ochi, stângăciile, uimirea...atingeri de catifea pe suflet, atingerea din mângâieri satinate când conturul tău rămânea mult timp în podul palmelor mele, când simțeam cum aluneci prin respirație și privire în legănarea din suflet, când totul era din tot și nimic nu era nepermis, totul ni se cuvenea.
Acum știu că e posibil cu adevărat să fii perfect așa cum ești pentru cineva: să fii adorat și prețuit, să fii admirat fără să faci ceva special, știu că există un om pe lume pentru care ești deplin, ești miracol și uimire, minune și încântare doar pentru că exiști.
”Dacă vrei de tine să simt că-s vrăjit, lasă-mă uimit, lasă-mă uimit!”- Tatuaj de fericire îmi ești, pe sufletul meu de femeie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu