Răbdarea e atunci când esența ta e atât de puternică încât nici o etichetă nu e suficient de rezistentă ca să rămână lipită de tine: într-un final ceea ce ești cu adevărat o va face să dispară.
Răbdarea e atunci când poți pierde senin mai multe bătălii căci știi deja că ele sunt doar o firimitură din întreg.
Răbdarea e când continui să mergi, oricât de mult ceva te-ar indemna să te oprești.
Răbdare e și atunci când, într-o discuție remarci faptul că celălalt e surd la ce spui tu, fiind foarte atent însă la scenariul din capul lui și atunci renunți la a mai aduce vreo explicație de orice fel.
Răbdarea e mai ales atunci când înveți să lași să treacă o vreme... între gânduri...relații... răspunsuri... impulsuri, respirări.
Răbdarea e atunci când arăți bunătate și ești considerat prost și tu știi asta și nu îți închizi inima.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu