marți, 31 iulie 2018

Poveștile sufletului-1- Închisoarea

Te îndreptai ușor spre baie când te-ai întors zâmbind și privindu-mă amuzat repetai ceva în franceză: ”Je suis dans lui et j'aime ça” mi-ai spus de câteva ori ceea ce văzuseși odată într-un magazin de lenjerie feminină din Paris. Apoi mi te-ai uitat cumva în ochi și ai zis: ”are mai multe sensuri, știi?”  Am zâmbit privind cum te îndreptai iar ușor  spre baie.

***

În timp ce stropii dușului cântau în cădere pe trupul tău, mă gândeam la ce îmi spuseseși, la acel ”je suis dans lui et j'aime ça” și am văzut cum fiecare căutăm să ne așezăm undeva fizic sau iluzoriu și în ciuda a tot, asta ne place: unii  prețuiesc o casă în care să stea de-a lungul întregii vieți, alții se așează în inima cuiva, unde să se simtă iubiti și ocrotiți emoțional, altcineva urmărește să se așeze într-o idee sau un ideal pe care dorește să îl împlinească de-a lungul vieții și asta îi dă liniștea   misiunii împlinite... foarte puțini sunt aceia care se așază în ei înșiși simțind confortul și pacea de acolo. 

***
Deși ne dorim și căutăm cu ardoare libertatea, faptele noastre construiesc închisori mai mult sau mai puțin evidente în care ființăm în timpul vieții. 





Niciun comentariu: