din grădina vieţii 3

Petrecând zile şi luni săpând, plivind, tăind, ajustând, udând, începe să privească altfel lucrurile. Vede cum din acelaşi pământ, vor ieşi absolut întotdeauna două tipuri de plante: florile sau pomii pe care el le-a plantat dar şi buruienile. Cu toate că înainte de a planta curăţase cu atenţie locul, apoi îl afânase, il greblase cu grijă, de fiecare dată în jurul noilor plante vor exista şi buruienile. A observat apoi  că şi ele s-au schimbat în timp: unele au dispărut singure, altele prin acţiunile sale constante, altele însă apar indiferent ce ar  face. A înţeles că şi ele se bucură de acelaşi soare, de aceeaşi apă din care se hrănesc şi florile. Uneori, paradoxal, frumuseţea florilor se arată doar dacă se concentrează  pe eliminarea  buruienilor. Acum ştie că ele nu vor dispărea niciodată şi că orice acţiune pe cale chimică ar duce şi la dispariţia florilor dar şi la otrăvirea pământului. Ca urmare s-a obişnuit să fie atent la apariţia buruienilor: dacă acţionează regulat îi este şi lui mai uşor iar grădina e mereu proaspătă.

***

În viaţa unui grădinar apar perioade mai lungi sau mai scurte în care e nevoit să stea departe de grădina lui. Nu omite niciodată să îi anunţe lucrul acesta înainte de a pleca şi mereu  se asigură că pe durata lipsei lui cineva o să continue ritualul udării. Indiferent de anotimp ori de lungimea perioadei cât a lipsit, revedrea a fost de fiecare dată peste aşteptări: indiferent când ajungea înapoi, ziua ori noaptea, se ducea să o vadă şi de fiecare dată i se umplea sufletul de încântare: o găsea mereu zâmbind şi i se părea mai frumoasă decât o păstra în amintirea de când plecase. Momentul acesta a fost mereu o taină a lor.

***

 În preajma ei a învăţat limbajul faptelor. Este un limbaj direct şi cu impact puternic. Grădina nu spune vorbe niciodată însă de la ea a aflat câte nu ar fi crezut. Grădina acţionează, se transformă, este. Deşi nu vorbeşte este foarte animată şi are un fel aparte de a comunica prin sentimente. Cel mai recent l-a surprins când  în două ghivece diferite au apărut  brusc plante ce muriseră cu multe luni în urmă. Îşi amintea de plantele care mor pe timpul iernii şi ale căror ghivece le duce afară, într-un loc anume. De multe ori lasă pământul aşa până când îi găseşte vreun folos. La fel s-a întâmplat şi acum: plantele muriseră, trecuseră câteva luni, şi a hotărât să schimbe dafinul într-un ghiveci mai mare. A mai fost nevoie să completeze cu pământ şi a golit  aproape  toate ghivecele vechi. Nu mică i-a fost mirarea când a văzut cum, după o vreme,  la tulpina dafinului au început să apară lăstari violeţi dintr-o plantă de mult uitată.  Aproape simultan, într-un alt ghiveci nefolosit  a apărut o împletire  de frunzuliţe mici şi vesele. Cu sufletul plin de emoţie a urmărit întoarcerea la viaţă acolo unde nu mai credea că se poate întâmpla. Ştia  că numai ceea ce este sănătos poate rezista timpului indiferent de condiţii şi iată că avea acum dovada dublă în faţa ochilor.

***

Nu de puţine ori îi simte o uşoară dojană. Privind-o, vede că nu este la fel de îngrijită în toate cotloanele şi recunoaşte părţi care sunt neglijate şi în el.

Alteori îi arată unde greşeşte constant: privind la trandafiri timp îndelungat a observat cum la prima înflorire sunt boboci puţini, iar florile sunt mari, mari şi de o frumuseţe anume. Pe măsură ce continuă să înflorească şi au tot mai mulţi boboci, florile devin mai mici iar culorile şi parfumul sunt mai estompate. Se vede pe sine apoi  cum începe o treabă şi cum se aglomerează treptat în multe altele. Un licăr amuzat i se aprinde în privire şi îi mulţumeşte trandafirului pentru oglindire.