Ce e dragostea?,Te-am întrebat cândva cu nădejde şi dorinţă. Ce e
dragostea? îţi repetam continuu în zilele mele ce treceau neştiute. Ce e
dragostea? rămăsesem odată murmurând aiurea...
Nu m-ai ignorat, m-ai auzit şi mi-ai
răspuns mereu până când am reuşit să aud, apoi să înţeleg; e dragoste când te uit cum te fabricasem în mintea mea şi te
las să fii exact cine eşti, e dragoste când îţi aud dorinţa pe care nici tu nu
o înţelegi şi o respect, e dragoste când îţi ofer umărul meu drept în orice
împrejurare, orice ai face; e dragoste când nu te las să mă răneşti şi îţi
zâmbesc de câte ori te văd în gândul meu, e dragoste de fiecare dată când las
doar gândurile mele bune să mă traverseze şi când ţinându-ţi obrajii în palme
îţi spun că eşti liber pe pământ, mai liber ca oricând.
Asta e dragoste de nepământean, Ţi-am zis. Cum pot spune trupului meu toate
astea? Poţi, mi-ai zis, e dragoste când trupul tău arde nevoia în iubirea
pentru celălalt. Apoi e dragoste când amândoi simţiţi la fel; mult prea des
flacăra iubirii e dusă de unul singur.
Te rog, ţi-am spus, nu uita că sunt om, cum e dragostea din OM?
Dragostea din Om e tot ce ţi-am spus şi încă în plus: e dragoste de fiecare
dată când, atins de flacăra iubirii laşi
consumat tot ce posezi inferior, tot ce
te trage în jos; laşi să ardă în flăcările acestea egoismul şi fricile. E
dragoste când eşti sincer deplin cu tine şi apoi cu celălalt. E dragoste când
aduci ofrande iubirii voastre şi îi dărui timpul tău, gânduri bune, înţelegere, răbdare,
chiar acceptare a unui drum separat. E dragoste când îl laşi să fie ce e el şi
înţelegi că nu e pregătit, sau nu vrea să fie cu tine atunci când nu sunteţi
împreună, dar în loc să te superi, trăieşti pe drumul tău mai departe.
E dragoste când laşi respiraţiile voastre să se împletească cu respiraţiile
Universului şi iubeşti tot ce trăieşti gândind că undeva, într-un timp viitor,
asta îi va face bine şi celuilalt. Ştii că de câte ori te afli în armonie şi linişte,
în mod sigur starea asta de graţie va ajunge şi la celălalt.
E dragoste când îţi înfloreşti inima chiar dacă nu sunteţi împreună, sau
dacă îl vezi supărat ori fără chef pe celălat îi priveşti lumina ochilor senin
şi îi spui că tot ce pare amestecat şi neclar acum se va limpezi cumva.
E dragoste când îl iei de mână şi mergeţi împreună în faţa Divinităţii şi
îi spui: Iată, Tată, venim la tine ca nişte
copii rătăcitori, binecuvintează dragostea noastră.
E dragoste când înţelegi că orice aţi face, sau aţi spune, nu s-ar întâmpla
dacă nu ar fi îngăduit şi atunci încerci să afli învăţătura din întâmplare şi
nu să îl judeci pe celălalt.
Vreau să învăţ să iubesc, Te-am rugat cândva. Vreau să ştiu şi eu ce e
dragostea. Atunci mi-ai trimis exact
relaţia ce a adus trăirile dragostei: era tot ce mi-aş fi putut dori amestecat
cu tot ce nu aş fi acceptat şi tocmai combinaţia asta m-a învăţat altfel decât fusesem învaţată. Această dragoste a adus ce nu reuşiseră
educaţia, experienţele trecute ori oamenii de dinainte. Prin ea am reuşit să
învăţ să iubesc ceea ce trăiesc şi mă înconjoară, şi mai ales, m-am descoperit şi iubit.
Aşa e dragostea: ne purifică şi transformă pe amândoi şi tot ce trăim.
4 comentarii:
superb Oana ......
Karyn!
Multumesc tie , pentru ca m-ai ajutat sa ma regasesc si gandului care mi-a inspirat ce am scris mai sus :) >:D<
>:D< E dragoste ! :*
Nimaa! Esteee! >:D< :* :)
Trimiteți un comentariu