O altfel de privire-347- Din nou despre Iubire

 Periodic Iubirea îmi reapare ca să mi se dezvăluie ori ca să mă învețe ceva; de data asta mi-a spus că noi oamenii, cei mai mulți dintre noi, nu o cunoaștem cu adevărat. Credem că o exprimăm atunci când facem gesturi pe care le-am văzut făcute de alți oameni și care sunt asociate de obicei cu exprimarea iubirii, o declarăm atunci când simțim un preaplin interior, o invocăm atunci când nu ne putem stăpâni dependențele reale, dar pe Ea, Iubirea nu o cunoaștem . 

Am întrebat-o cum e cu adevărat și mi-a spus că Ea e atunci când ești bun cu celălalt: nu poți iubi pe cineva și să faci gesturi sau să spui lucruri care îl rănesc  ori să îl minți cu bună știință, creându-i așteptări nerealiste; nu faci promisiuni nici măcar în glumă, când știi că nu le poți respecta, când te cunoști și știi că nu te poți schimba, că deși a trecut atâta timp, continui să cultivi aceleași obiceiuri care ar putea să îl îndurereze pe celălalt.  

***

Mi-a mai spus că ea, iubirea e adeseori tăcută și că tocmai aceia care se plâng că nu sunt iubiți, sunt cei care o cunosc cel mai puțin. Și mi-a mai spus că vine o vreme în care nu îți mai rămâne nimic altceva decât Ea, iubirea. Atunci ai șansa unică să te transformi, să îți faci zgura operă de artă. Iubirea înseamnă să parcurgi tot drumul, să înțelegi că e ușor să fii singur, fără un partener. Uniunea cere  adevăratul sacrificiu, acela al renunțării la frică, la rigiditate, la tot ce ți-ai construit ca ziduri de apărare; iubirea înseamnă să te pulverizezi în atomii universului și să îți simți șuvițele sufletului împrăștiate în adierea veacurilor; să te simți vast, unic și efemer, să te simți infinit de bogat și fără limite de generos. 

Vine o zi în care tot ce îți rămâne este IUBIREA și atunci te simți infinit. 

Gândul de week-end-472

 Există viață  și după iubire.

O altfel de privire-346-Mijlocul

     Uneori, ca într-o  poveste, sau ca într-un film fantastic, te afli într-un loc pe care îl percepi ca fiind unul din punctele de mijloc ale vieții tale. De acolo, ca și cum ai fi  așezat pe un vârf de munte poți „vedea” în același timp în toate direcțiile simultan: ce ai trăit, ce trăiești și ce vei trăi se suprapun în perspectiva cu care ți se arată Fiindul. 

    De acolo, din mijloc, privești tăcut și recunoscător la tot în același fel, în același timp, în același spațiu și o mare liniște te traversează. Îți spui că așa arată Fericirea de a trăi și că așa se simte Pacea. Pur și simplu știi că totul e perfect și în acord cu sine, știi că ești și tu parte din acest acord și din această pace și din acest TOT . 

    Uneori, fără de veste, te găsești într-unul din punctele de  mijloc ale  Vieții și atunci simți cum toate datele vieții tale se reorânduiesc ca și cum se rescrie toată povestea a ceea ce credeai că ești; de acolo, din mijloc privești tăcut și zâmbitor cum o mână nevăzută a tras de maneta invizibilă a destinului tău și cum se rostogolesc prin fața ochilor tăi multiple semne până când totul se oprește cu o nouă aliniere ce schimbă trecutul, prezentul și viitorul deopotrivă. 

Taine-41

Am început

să exersez

mersul 

în picioare

în cuvinte

în gesturi

în priviri.

Am decis

să las 

deoparte

mersul

de-a bușilea

...

ține de 

copilărie

de alint

și ușoară

neputință

...

am decis 

să mă ridic

la statul meu

de om

în picioare

să mă

ridic

în ființă,

în privire,

în a fi. 

Gândul de week-end-471 -explicat

 Fiecare om trăiește conform cu esența sa. 

     Oamenii acționează conform unei dorințe intense aflată în adâncul ființei lor; de cele mai multe ori oamenii își spun lor înșile povești frumoase despre cum sunt dar, în fapt, ei sunt mânați de o singură dorință intimă, fixată în adâncul ființei lor. Dorința asta îi face să se comporte într-un anumit fel și odată ce înțelegi lucrul ăsta, vei putea avea o perspectivă mai amplă a situațiilor. Oamenii vor fi aceiași, indiferent de cine este în relație cu ei : familială, socială ori profesională. 

Dorința asta intimă poate fi schimbată în trei momente cheie ale vieții unui om și indiferent ce formă îmbracă, ea poate fi integrată în trei mari categorii astfel: să vrei binele tău cu orice preț, să vrei binele celuilalt cu orice preț, să înțelegi rolul fiecăruia în marele tablou cu piese de puzzle, să accepți sensul vieții așa cum e și să dorești binele tuturor în egală măsură, înțelegând  prețul plătit de fiecare. 

O altfel de privire- 345- Cicluri -2

 ***

    Trăim ... e ca și cum ne învârtim  în niște roți uriașe care își fac traseul rotund în jurul unui ax central: axul ființei ce suntem. Astfel, pe un circuit eliptic-spiralat, există înșirate toate sub formă de halte, de nuanțe, ori înțelesuri prin care trecem de mai multe ori. Le parcurgem o dată cu mirarea descoperirii și a simțirii fiecăreia în parte, apoi trecem prin ele cu retrăiri de emoții și mai ales cu durere. Ne-am făcut din durere însoțitorul constant al traseului spiralat și ca un paradox bizar, ajungem să ne alegem iubiții tocmai dintre aceia care ne produc o anume durere. Ne declarăm gesturile în numele iubirii dar trăim în numele durerii profunde. 

***

    În rotirile acestea repetate, la un moment dat decidem să micșorăm intensitatea și atunci, cu un ritm mai potrivit vârstei la care suntem, trecem mai subtil prin porțiunile ce urmează a fi parcurse... adeseori le  presimțim cu ceva vreme înainte: atât pe cele în durere cât și pe cele în  fericire și ne pregătim altfel pentru traversarea lor. În cele din urmă totul primește un alt înțeles prin tocirea traversărilor și la un anumit soroc ne trezim pe un alt nivel al parcurgerii spiralate. 

***

    Se spune că într-o viață, un om parcurge de fapt trei vieți: aceea a pierderii naivității, apoi pe aceea a pierderii inocenței și la urmă, viața însăși. Pentru mine acestea sunt ca nivelurile spiralate care ne duc la trăirea ciclică a anumitor secvențe. Odată ce înțelegi mersul acesta ciclic al vieții, decizi să nu mai intervii cu obstinație în parcursul ei (ar fi ca și cum  aflat în roata mare, te-ai crede tu cel care o face să se miște într-un sens și ai vrea, odată ajuns sus să o menții acolo perpetuu... inexorabil, roata va coborî orice ai vrea tu să faci); prin urmare, la un moment dat te lași în voia fluxului ciclic al vieții și participi cu specificul tău la el. 

***

Și tot cu timpul înțelegi că la fiecare salt de la o viață la alta, există un om cu care ai avut acces la inițierea către lumea următoare, cum ai amintirea dezvirginării ce a făcut trecerea de la adolescență spre viața adultă, vei purta cu tine, în amintirile din noua viață și pe  acei oameni în compania cărora ai trecut de viața naivă, sau de viața inocentă ca să poți ajunge să trăiești viața ta. 

***

    Abia după a doua viață poți spune că rotirile sunt mult mai aproape de centru axului care ești și că durerea, ca și bucuria sunt atenuate, mult echilibrate în manifestări și simțire. 

O altfel de privire-344-Cunoașterea

 În franceză a cunoaște se spune „connaitre” adică, tradus mot-a-mot:  co-naștere „să participi la naștere”. 

Poate că asta este de fapt cunoașterea, să te naști și renaști cu fiecare înțeles ce pătrunde intim în ființa ta; să parcurgi în mod repetat pasajul întunericului  din primele nouă luni  de transformare în pântecul mamei. Poate că acea noapte neagră a sufletului este repetabilă și necesar să fie multiplicată; poate că acestea sunt de fapt treptele de parcus pentru creșterea adevărată. 

***

Am ascultat de curând următoarea afirmație: „există unele jocuri video în care programul este făcut în așa fel încât ca să treci la nivelul următor nu se cere să învingi personajul negativ, ci să descoperi ușița pitită prin care poți ieși din acel nivel.” Și asta mă face să mă duc cu gândul la nenumăratele relații de care continuăm să ne agățăm mult timp după ce s-au epuizat, în ideea că poate găsim până la urmă modul prin care să dovedim ceva, să demascăm ori înfrângem personajul „negativ”. Și dacă programul acelei relații este să nu poți învinge niciodată oricât te-ai strădui, ci ar avea ca singură ieșire din buclă acea ușiță prin care să treci ca să ai șansa unui nou nivel, unei noi trăiri, unei noi co-nașteri? 

Gândul de week-end-470

 Oamenii pot să pară orice o vreme. Dacă însă ai destulă răbdare, îți vor arăta cum sunt de fapt.