De-a zâmbirea -Poem

Am să zâmbesc,

Am să zâmbesc întruna,

până ce zâmbetul meu va creşte, va creşte,

va cuprinde casa, strada, oraşul,

 îşi va lua zborul  pe aripile albatroşilor deveniţi  citadini,

şi va umple aerul cu zâmbete,

am să zâmbesc până ce zâmbetul meu te va găsi,

te va gâdila uşor pe comisura buzelor şi vei zâmbi

Nu vei şti când te va învălui

 vei simţi  deodată aripi de zâmbet în jurul tău

şi  regatul iubirii te va răpi.

Nu te vei împotrivi,

 nu vei putea să renunţi, ori să dai înapoi,

 căci zâmbetul meu imens înflorit va fi oriunde

şi fermecat  îl vei   sădi la tine-n suflet.

Rime-5-M-am iubit cu viaţa

M-am iubit cu viaţa!

O priveam prin ochi clari şi-mi bucura inima zurlie
Îmi încărca merii din vale, îmi punea rouă verde-n picioare.
Zâmbeam la dis de zori şi mă topeam în apus,
Îmi înflorea şuviţe şi-mi trecea adieri în sus.
Îmbrăţişam bolta cu stele sclipitoare până când
Simţeam în mijloc de braţe  un suflet mare crescând.


M-am iubit cu viaţa!

Ea m-a făcut  zbor, aer, apă,
Urme pe luciul senin,
M-a făcut dezagregare şi chin,
Mi-a născut aripi mari şi albe
Ca să ajung pe Lună...şi în gândurile tale,

M-am iubit cu viaţa de-a dura şi de-a molcoma,
Eu am visat visuri...ea a scris scrisuri...
Până când ne-am aflat...până când a fost ca şi cum...
Până când m-a născut, şi m-a născut,
şi iar m-a născut ...
şi am aflat cum se face totul ce deja am făcut.

M-am iubit cu viaţa, ne-am iubit de-a viaţa
Şi-apoi am visat că ne-am iubit,
Şi-apoi am trăit.

Rime-4- Octombrie, ploi

Când plouă îmi eşti mai aproape
Făptura-ţi se aşterne în suflet
Respiră prin  curba din  coaste
Ori se-ntinde molatec prin pântec.

Când plouă sunt mult mai la tine,
 Las picuri din păr să puncteze
Şiroaie pe braţe şi-n vine
Şi predau rând pe rând metereze.

Când plouă suntem  ai nelumii
Şi  mult mai aproape de noi
Ca-n sticlă vedem roua lunii
Şi-un vis cu noi doi, cum eram ploi.

.

Rime-3- Nu m-ai iubit...

Tu nu m-ai iubit pe mine!

Ai iubit emoţia ce o simţeai când eram cu tine,
Ai iubit tresărirea şi gândul cel nou, ce le-ai trăit cu mine
Ai iubit chipul diferit al lumii  pictat pe pereţii odăii,
Ai iubit extazul furat din aromele ploii,

Tu nu m-ai iubit pe mine...

Tu ai iubit căldura căminului pe care-o creasem pentru noi,
Ai iubit potrivirea noastră văzută prin  ochi de lume,
Ai iubit atenţia mea şi grija pentru tine,
Ai iubit umărul meu drept şi îmbrăţişările noi,

 Dar tu nu, nu m-ai iubit pe mine...

Tu ai iubit duelul de idei ce ţâşnea inspirat,
Ai iubit profilul meu închipuit în lumea ta,
Ai iubit provocarea din relaţia incertă,
Ai iubit o vreme TU care erai din "A MEA",
Ai iubit povestea şi drama, scenariul neconsumat,
Şi mai ales ai iubit  IUBIREA perfectă,


Dar pe mine, nu ...TU nu m-ai iubit!
..................................................
Şi nici eu, atâta timp,... EU nu m-am iubit ...pe mine...şi pe nimeni...

Rime-2

Sunt fiu de zei născut din lut,
Din cel viteaz, din cel căzut.
Ades primit în cer, picat repetat,
Am iubit deplin... am renunţat.
M-am întrecut cu mine ... am cîştigat,
 Mijind cu alţi zori, mai  tot  am uitat.

Să ştiu ... să nu pot spune, ori să spun dar să nu fiu auzit,
Să ştiu a umple clipa ori să trezesc  alt chip cioplit
Mi-a fost povară prin timp şi lumi,
Ca la urmă să ajung la mine însumi.

Sunt fiu de zei şi cavaler, sunt vas de lut şi flori în drum,
Sunt ce-am trăit şi nu sunt scrum,
Sunt plin de tot şi gol de tot,
Sunt cerşetor lumesc,
Sunt prinţ ceresc,
SUNT!

Rime de ploaie

Într-o zi, am atins un sunet...

S-a mlădiat catifelat sub degetele mele şi a închipuit o melodie.

Într-o zi am gustat un cântec ...

Mi-a înfiorat uşor palatinul şi s-a transformat în prunc.

Într-o zi am ascultat chipul unui copil...

Mi-a arătat cum eşti TU şi m-am ştiut pe MINE.

altfel...

Nu intrasem vreodată-n ţinutul acela
De celebri poeţi îndelung lăudat
Nu simţisem vreodată minunea aceea
Din unirea pierdută-ntr-un veac mult uitat
Nu trăisem vreodat' şlefuirea aceea
Din rod de sămânţă prin floare purtat
Nu aflasem vreodat' lunecarea aceea
Când uşor de la tâmpla-ţi pe raze-am urcat.