joi, 23 aprilie 2009

Nu schimbaţi canalul până nu apare criminalul

Mi se întâmplă să îmi las privirile să alunece fără vreo intenţie pe paginile vreunei reviste oarecare şi la un moment dat, un titlu sau un rând citit să îmi rămână sudat în minte. Gândurile mele îl preiau atunci şi îl observă curioase, îl repetă în ecouri interne până când seduse, cuvintele citite îşi dezvăluie sclipiri inedite.

N-aş fi crezut ca cele şapte cuvinte din titlul acestui articol să parcurgă toate etapele. Mintea mea le-a îmbrăţişat instantaneu şi s-a pregătit de ceremonialul descoperirii şi al dezvăluirii. A fost mai întâi sentimentul că e ceva altfel acolo, un sens ce aşteaptă să se dezvăluie. Şi ele, cuvintele doreau să se arate. Atunci gândurile încurajate, le-au zâmbit. Şi au primit un zâmbet în schimb.

Apoi a început ritualul continuităţii: revenirea repetată, mai întâi sporadică, apoi tot mai insistentă asupra lor. Prietenii şi-au spus şi ei părerea asupra sensurilor, şi în mod inconştient au potenţat sau au făcut să se clatine interesul de la început.
A urmat perioada de linişte, de contemplare. Gândurile mute, stăteau aşezate în faţa cuvintelor şi le priveau cu intensitate, căutând înţelesuri ce se voiau descoperite. Precum Brâncuşi care stătea ore în şir privind bucăta de piatră pentru a descoperi forma si sufletul statuii ce se ascundea înăuntru.
Gândurile au parcurs perioada contemplării mute, până au simţit că intră în cuvintele din faţa lor, fiinţând odată cu ele. Şi atunci când au trăit liniştea şi bucuria transformării li s-a permis să vadă... şi aripa dezvăluirii a bătut uşor... rar... cu foşnet melodios provocând o bucurie nouă, profundă, durabilă.

„Nu schimbaţi canalul până nu apare criminalul”!
Zappăm prin viaţă, schimbăm des şi fără motiv serios, nu ne permitem să trăim până la capăt o situaţie, un job, o căsnicie, un sentiment, o prietenie, o iubire... ne hrănim cu frânturi şi suntem nemulţumiţi. Credem că ştim deja ce trebuie de fiecare dată şi creăm ades nefirescul.

Ele, toate care sunt, au deja în interior un sens, o formă a lor. Trebuie să avem răbdare ca să ni se dezvăluie firescul lor. Doar graba noastră le mutilează, nerăbdarea noastră le dă alte contururi în care nu se potrivesc, şi atunci apar împotriva firii, la netimpul, absurdul, grotescul.
Trimiteți un comentariu