Știu de mai multă vreme că, în ceea ce mă privește, ceea ce mă atrage are și un înțeles ce se vrea dezvăluit. Fractalii mă făceau să îi privesc hipnotic minute în șir în forma lor de imagine; mai târziu, în calitate de coach am învățat să îi văd în ceea ce trăim sub forma lor de comportamente.
***
Astăzi, mi-a revenit, a câta oară imaginea frunzelor ce cad toamna și a reapariției lor în orice primăvară. În forma sa de imagine, acest obicei ne apare ca un șir nesfârșit de cicluri, o succesiune perpetuă de începuturi și sfârșituri. Privind însă acest fenomen din perspectiva copacului, simțim întreg procesul la un alt nivel a dinamicii sale. Trăinicia copacului face ca totul să devină mai lent, iar frunzele să fie o manifestare minoră a întregii vieți a copacului însuși, precum o clipire de pleoape arborești. La nivelul suprafeței pământului, apariția și decăderea copacilor înșiși devine un proces și mai lent, soliditatea scoaței terestre face ca această dinamică să pară și mai înceată, totul fiind precum procesul trezirii în zori și al adormirii pe înserat.
***
Dincolo însă de apariția copacilor, a planetelor însele, a universurilor chiar, există acel ceva imuabil, statornic și neclintit a cărui manifestare este tot ceea ce există perceptibil sau nu de către noi. Din acea perspectivă apariția și dispariția sunt doar manifestări aparent ciclice a ceva ce există în infinit. Din această perspectivă, totul și noi toți avem doar ființare și prilej de manifestare.
***
Astăzi m-am întâlnit cu Mine care privește la mine, am întâlnit Viața care asistă la manifestarea și desfășurarea vieții.
