vineri, 25 septembrie 2020

Gândul de week -end -348

 Stelele sunt suflete aprinse de dor. 

duminică, 20 septembrie 2020

Poveștile sufletului-36- Bătrânul...

 - Privește cu atenție...așa se face!, mi-a zis Bătrânul. 

Îi priveam degetele cum treceau ușor peste firul întins, cum îl apăsau pe alocuri, îl mângâiau alteori cu mișcări precise și sigure. Priveam apoi firul însuși ce se mișca neîncetat cu un ușor suspin de harpă din alt tărâm, pentru ca apoi, după ce trecea de frămânatrea vânjoasă a degetelor să devină fir auriu strălucitor, răspândind o lumină aparte, irizată, blândă, senină.

- De unde voi primi firele? l-am întrebat apoi.

-Vor veni ele la tine. Pare să te preocupe ceva... mi-a spus cu o căutătură insistentă.

-Într-adevăr... degetele mele nu știu să toarcă...

-Nu-i nevoie, vei face toată treaba asta cu altfel de degete ... cu cele din suflet. Ți le-ai pregătit cu mult, mult timp în urmă. Știi acest meșteșug de dinainte de veacul ăsta... treaba ta va fi la început neobișnuită, stranie pentru mulți, dar nu te vei descuraja. o vei face în mod natural, căci ea trăiește deja în tine . Degetele tale sunt de mult timp antrenate să facă această treabă. 

- Cum voi ști care sunt firele, cum voi cunoaște țesătura potrivită?

- De fiecare dată când îți vei simți sufletul plutind și vorbele curgând în șuvoi de aur cald, înseamnă că degetele măiastre au început să lucreze... vei primi tot soiul de fire: unele încâlcite de prea multe noduri, altele amestecate printre ghemuri străine, altele scămoșate, unele aspre, altele prea moi pentru a putea fi lucrate, dar din toate vei face unde aurii. Uneori nici măcar nu vei ști ce faci, dar în nevăzutul din tine vei toarce fără încetare și destinul tău va fi ca toată această lucrare să nu fie cunoscută mult timp, nici măcar apreciată...

-Va fi greu...

- Doar cât timp nu vei înțelege tu însăți ce faci, apoi, totul va curge pe un alt făgaș. Va fi dificil mai ales faptul că foarte puțini vor recunoaște ce se întâmplă deoarece privind la tine, se vor vedea pe ei înșiși... de aceea, până vei înțelege ce ești și care îți e rostul, vei primi și vei trăi numeroase neînțelegeri...

- Deci, mă voi duce pe acest tărâm și mă voi numi Femeia de Lumină?

- Da, numele tău va fi acesta, dar tu  însăți nu vei ști multă vreme. Menirea ta va fi să transformi orice fir îți vine între degete în aur și lumină. Vei avea mult de tors, va fi obositor, te vei răni adeseori, vei sângera, va fi epuizant, vei dori să renunți, vei plânge mult, dar toate astea au menirea să te  facă să te recunoști și să accepți ceea ce ești deja. Vei părea din alte lumi sau din alte vremuri față de apropiații tăi, vei avea sentimentul că nu te potrivești, dar vei continua de fiecare dată. Ceea ce te va întări  mereu vor fi copiii... îi vei recunoaște întotdeauna... le vei recunoaște inimile pure și le vei păstra aurul cu care vin deja. Vei fi cea care lucrează  cu firele de tort ale trăirilor de furie, nedreptate, tristețe, renunțare, amărăciune, frică, apatie ca să le transformi așa cum vezi aici, la mine, în firele de aur ale seninului, înțelepciunii, acceptării, rostului, voinței creative, păcii. Apoi le vei așeza în cuvinte de mângâiere, de încurajare, de susținere, de iubire!

***

Și am tors mult, fire de tristețe mai ales... am tors multă, multă amărăciune și disperare, multe renunțări, neputințe și mai ales multă jale... apoi, într-o zi, din scurgerea din cada de la baie a început să-mi crească o floare și am știut că tot timpul ce trecuse fusesem însărcinată cu mine însămi și că venise vremea să-mi dau naștere cu adevărat. 






sâmbătă, 19 septembrie 2020

Gândul de week-end-347

 Iubind, ajungem împreună la Sufletul Unic.

joi, 17 septembrie 2020

O altfel de privire- 233- Când căderea...

 Și apoi sunt acele clipe când în vis sau aievea,  te lași să zbori în adâncul din tine... e o glisare dulce, neprevestită de nimic altceva știut și care-ți aduce o blândețe și o dulceață pe care doar alungarea unor demoni ți le poate da. E posibil să crezi că atunci reușești vreo fentă prin eter, sau  că ești  ascuns de vreo mantie divină  invizibilă din calea unor săgeți otrăvite îndreptate spre tine, căci starea de senin ce apare imediat după aceea este de neegalat. Acelea sunt clipele când trăiești imponderabilitatea în trup fiind și concomitentul dublei priviri cu ochii de dincolo de pleoape și sprâncene și cu cei de zână, sau cei deschiși într-un alt zenith. 

E o stare de fericire fără cuvinte, nici emoții, ori trăiri de vreun fel. Este starea dintre stări, dintre lumi, când ești asemenea fulgului ce sărută aerul duios și pentru care nu există nici pământ nici cer. 

***

În aceste clipe ființa mea se desface în mii de părticele duse pe oriunde, nu-mi mai simt contururile, nici spațiul, și nici un gând nu mi se mai agață de formă. Sunt clipele eternități ce fac schimb cu celulele care nu-mi mai aparțin și atunci, când se deschide ușa zborului în nefiresc și a căderilor în sus, sunt doar imponderabil fără vreo densitate și știu că totul este altfel. 




sâmbătă, 12 septembrie 2020

Gândul de week-end -346

 Inima mea, cremene  uitată  prin munți aprinsă  de fulgerul care ești. 

sâmbătă, 5 septembrie 2020

O altfel de privire-232- Ai văzut vreodată...


Ai văzut vreodată Iubirea? 


Ai privit dansul razelor din părul ei cum îi mângâie chipul; ai văzut cum o caută lumina în fiecare gest ca să i se oprească jucăușă în privire și apoi să treacă săgeată aurie, prin inima lor? Ai văzut vreodată ploaia difuză din pori ce îmbrățișează aerul iubiților atunci când se privesc?

Ai văzut uimirea ce face colțul inimii să tresare când în preajmă apare acea energie familiară, acea prezență pe care celălalt o recunoaște deja, repetat, din veacuri ...

Ai văzut cum din îmbrățișarea lor cresc  aripi imens albastre care apoi devin mii de aripi albe înmugurite pe existența întreagă, mulțumită lor,  iubiților? 

Ai văzut cum coboară pacea când el o privește zâmbind? Întregul Univers se așază cuminte și stabil, după trăirea lui când se găsesc.  

Ai văzut vreodată ploaia? Ai văzut-o cum potolește Setea, acea sete  de bucurie, de rod, de pur, de curat, de înviorare, de  preaplin, de rupere de zăgazuri, de curgere, de topire...


Ai văzut vreodată Iubirea?




vineri, 4 septembrie 2020

Gândul de week-end-345

 Iubirea mea - balans între slăbiciune și forță. 

joi, 3 septembrie 2020

Taine-16- Iar Toamna...

 Iar Toamna

îmi toarnă

tandru

prin suflet

stropi 

din sufletul ei. 


Iar zarea-mi 

pictează

limpede

în pleoape 

oranj

din celeste scântei



Iar boabe

de rouă, 

de ploaie, 

de brumă,

 îmi picură-n  setea

și-n dorul 

de coame

fără de șei.


Iar Toamna...




miercuri, 2 septembrie 2020

O altfel de privire- 231- Cercuri...

 Priveam oglinda apei pe care aruncasem două pietre, la oarecare distanță una de cealaltă și acum urmăream ce se petrece. Din momentul în care pietrele au atins luciul apei și au dispărut dincolo de suprafață, s-au format cercuri la început mici, apoi tot mai largi care au început să călătorească hăt, departe. A venit acel moment în care fiecare cerc al unei pietre a întâlnit câte unul din cercurile celeilalte pietre și s-a format o împletire a cercurilor venite din sensuri opuse. Prima undă a pietrei din stânga și cu prima undă a pietrei din dreapta s-au întâlnit, apoi, continuându-și drumul s-au îndepărtat iar, mergând fiecare spre centrul celeilalte. Fiecare din cercuri a intersectat pe rând cercurile celelalte și în el a rămas în locurile intersecțiilor câte o întrerupere. După întâlnire, nici unul din cercuri nu a mai fost la fel și oricât de mult s-a lărgit cercul, a păstrat în el urmele trecerii celuilalt cerc; niciodată nu a mai fost un contur continuu.

***

Priveam deci cercurile cum creșteau în drumul lor și cum purtau apoi locul pe unde intrase un alt cerc și mă gândeam cum tot așa, după întâlnirea a ceea ce trăiește pe lumea asta  fiecare va duce cu sine urma locului pe unde celălalt a intrat. Foarte des ne întâlnim unii cu alții fizic sau ideatic, emoțional sau spiritual și fiecare dintre noi poartă mai departe toate aceste întâlniri. 


***

Precum undele apei îmi treci prin simțire și lași goluri în trecerile tale... Împletitură de întuneric și lumină, țesătură măiastră de fire nefamiliare încă... un joc de atracție și respingere ciudat sau poate o regie divină nebănuită... 

Cercuri diferite suntem...mult prea identice  însă...