sâmbătă, 27 aprilie 2019

Poveștile sufletului-30- Lumina iubirii

 La miezul nopții lumina sfântă își începe drumul inimii,  luminând cu căldură fiecare chip. O dată în an fiecare dintre noi dăm mai departe și primim cu bucurie licărul vesel pe care îl ocrotim apoi, cântând. După aceea  îl ducem încetișor în casele noastre și îl așezăm undeva lângă intrare să vegheze și să protejeze. 

E un miracol în sine.

În afara zilei de sărbătoare există încă  un alt drum al luminii care se transmite de la un om la altul până când se răspândește în întreaga omenire, până când fiecare dintre noi va avea lumina sa pe care o va duce  în casa sufletului și o va pune în loc ales ca să vegheze și să ocrotească.

Este lumina iubirii pe care a aprins-o cândva un om și a lăsat-o să treacă la omul pe care l-a iubit cu dragoste pură. ..și au fost atunci două lumini care, încet, încet s-au înmulțit când fiecare om a iubit pur și senin, frumos și limpede. Lumina iubirii se transmite mereu și încă se răspândește; cândva oamenii se vor naște cu sufletul deja luminat... până atunci însă, cu fiecare om care îl iubește pe celălalt ea trece de la un suflet la altul aprinzând cerul și pământul. 




Gândul de week-end-293

Unele întâlniri sunt tocmai ca să învățăm să facem lucrurile în alt mod decât o făceam până atunci. 

luni, 22 aprilie 2019

Gândul de week-end-292

Sunt relații care rămân în noi ca un cerc vicios așteptând ieșirea prin mărturisiea mereu amânată. 

sâmbătă, 13 aprilie 2019

Taine-6

Renaște-mă
 înveliș
 lumină
iubire
 miros
de flori
dulci
acrișor
pace
senin
forță
în răsărit


renaște-mă
viață
joc
iubire

acum

să mă nasc
să fiu
să beau
lapte
din stea
viață

renaște-mă
hrănește-mă
crește-mă
fii-mă!

Gândul de week-end-291

Ce anume din noi știe că primim ceea ce ne dorim?

sâmbătă, 6 aprilie 2019

O altfel de privire-202- Începutul și sfârșitul

Începutul și sfârșitul sunt fețele aceleiași monede, ele sunt întrepătrunse în orice moment. orice început conține sfârșitul acelui lucru, orice DA spus cu tărie cuiva este un Nu spus cu certitudine altcuiva, orice naștere întru ceva este o moarte întru altceva, fiecare apus este un răsărit și fiecare răsărit este apusul dintr-o altă lume, fiecare înmugurire este o desprindere la prima brumă serioasă și fiecare Bun venit este un Adio! 

Trăind în aceste două aspecte înțelegi că de fapt suntem cu adevărat curgerea clepsidrei și că asta este constanta noastră. Între timp mai făurim ceva,  mai creștem în simțire, mai visăm, mai adăugăm nisip...

Între doăuă fire de nisip ce cad suntem o veșnicie și niciodată, nimic nu va mai fi asemenea...suntem o infinitate de vieți într-o  infinitate de secunde, într-o infinitate de fire de nisip ce cad între un început și un altul. Suntem o continuare permanentă și totul, absolut totul există pentru că noi existăm. 

Nu am să știu ce a fost înainte de nașterea repetată, nu mai vreau să știu...

Este iar un răsărit, clepsidra a fost iar întoarsă și totul începe  să curgă ...

51! 

joi, 4 aprilie 2019

Gândul de week-end-290

Există o vârstă de la care nu mai vrei să explici necesitatea fidelității, ea este de la sine înțeleasă. 

marți, 2 aprilie 2019

În mod ciudat...

E ciudat cum sufletul locurilor îmi este adeseori mai aproape decât cel al oamenilor. Într-un fel repetat, de-a lungul vieții m-am simțit acceptată, primită și nejudecată   de către locuri, am simțit o comunicare frustă între noi, m-am bucurat de tihna acelor întâlniri armonioase ori magice, de împărtășirea  trăirilor unice. 

Locurile au un fel direct sufletește de a mă chema și de a mă primi, de a mă însoți: indiferent de potrivirea dintre noi, nu s-au prefăcut niciodată a fi altceva decât erau și a depins doar de mine să înțeleg și să accept sau nu acest fapt. Între mine și ele se întâmplă mai întâi proiectarea unui arc de atracție și când acesta  atinge irezistibilul,   plec fără vreo ezitare spre întâlnirea noastră. 

Iubesc să mă cufund în picturalul locurilor, să mă contopesc în țesătura lor, să respir aroma vieții specifice fiecăruia, să îmi las respirațiile să se împletească lângă respirațiile lor, să îmi las umbra să se alungească pe contururile lor. 

În mod ciudat, întâlnirea cu unele locuri a însemnat nașterea unei dragoste aparte, unică în ființare.