sâmbătă, 14 decembrie 2019

Gândul de week-end-324

Muntele și ieșirea din toate rolurile sunt momente de restartare repetată. 

sâmbătă, 7 decembrie 2019

Gândul de week-end-323

Iubind unii oameni, te iubești tot mai mult pe tine însuți și tot ce trăiești...și ăsta e răspunsul pe care îl așteptai . 


duminică, 1 decembrie 2019

Gândul de week-end-322

Te cunosc după lumina din privire și prin tot ce simt când sunt lângă tine; apoi mă recunosc. 


luni, 25 noiembrie 2019

Gândul de week-end-321

Tot urcând pe munți, vine o clipă când înțelegi că adevăratul munte pe care îl urci de fapt în viață, este cel interior. 



joi, 21 noiembrie 2019

Poveștile sufletului-32- Reamintirea


Nu ne oprim din iubit...doar luăm pauză... de fiecare dată când iubirea noastră e prea mult pentru celălalt: prea pură, prea toată, prea serioasă sau prea nebună, prea  neștirbită....

Nu încetăm să iubim... doar ne reconfigurăm direcția, apoi intensitatea și mai la urmă lăsăm uluirea să  danseze laolaltă cu certitudinea..

Nu ne oprim să iubim...doar ne lăsăm să așteptăm... învățăm să verificăm... să recunoaștem ce e și ce poate fi...

Nu încetăm să iubim... doar aflăm cum să spargem sâmburele din jurul inimii...să lăsăm mlădița să înflorească în văzul tuturor...

Nu ne oprim să iubim...doar ne lăsăm flacăra deoparte...am aflat că ea poate răni pe cei care trăiesc iubirea pe bucăți...

Nu încetăm să iubim....... cei ce  am fost, suntem și vom fi  IUBIRE!





luni, 18 noiembrie 2019

Gândul de week-end-320

Sunt oameni și locuri, în preajma cărora ești mai aproape de tine însuți.


duminică, 10 noiembrie 2019

Gândul de week-end-319

Chemarea iubirii este eternă și adevărată; oricare alta e iluzorie și efemeră.


vineri, 1 noiembrie 2019

Gândul de week-end-318

Adeseori petrecem prea mult timp ca să schimbăm părerea pe care ceilalți o au despre noi.

vineri, 25 octombrie 2019

Gândul de week-end-317

Suntem în fața acelorași provocări,  doar că încă unii  nu știm. 

marți, 22 octombrie 2019

Gândul de week-end-316

Sunt situații când pentru a-ți împlini menirea, e suficient să de dai la o parte din calea ta. 






foto Vera

sâmbătă, 12 octombrie 2019

Gândul de week-end-315

Port în mine o lume pe care o iubesc așa cum își iubește Dumnezeu creația. 

duminică, 6 octombrie 2019

O altfel de privire-214- Toamna

Venirea fiecărei toamne aduce cu ea o altă stare de contemplare...dacă fiecare primăvară egalizează, toamna face diferența. Fiecare dintre pomi își arată lumina interioară doar toamna: sunt unii care ard rapid sau cei care rămân brusc golași. Mărturisesc, mă  farmecă aceia care, în condițiile brumei, ori ale  aceluiași vânt rece se transformă în lampioane ce luminează cu o flacără sublimă până când se golesc și se sting, lăsând crengile nude.

***

Starea frunzei se schimbă fundamental și sufletul meu simte simultan trăirile toate: tristețea despărțirii eterne, bucuria transformării și încântarea verdelui ce va veni ireversibil, frigul din dor și albul din pur laolaltă. În toamnă sunt în același timp toate împreună și uneori îmi sunt atât de mult încât limitele mă dor sau mă amuțesc.

Deunăzi mă durea corpul de carne cu o durere din lupte invizibile, din chemări de evadare... apoi, am pășit pe tărâmul acela al muzicii, am pipăit clapele cele albe și le-am simțit luciul în timp ce îmi observam corpul rigid: de mult ușile se închiseseră cu zgomot și sunetele acelea se strecurau prin crăpăturile solidei fortificații precum razele îndrăznețe ce intră în unghere neștiute.

***

Ne dorim mai ales ce respingem și asta ne sfâșie.

***

” Fă, Doamne, pace în lume!” i-am zis privind cerul cenușiu... ”Fă pace în tine!” mi-a zis vocea dinăuntru și atunci am înțeles că pacea e de găsit în fiecare dintre noi pentru ca să existe pe lume. 








vineri, 4 octombrie 2019

Gândul de week-end-314

Din momentul în care te întâlnești, viața este  o poveste de iubire fără sfârșit.

miercuri, 2 octombrie 2019

Taine-10

Prizonieri
ne suntem
unii
altora
în suflete
ne ținem
strâns.


Prizonier
mi-ai fost
îndelung
ai stat
sângerând
în puls


există
eliberări
neașteptate
sau
nedorite
există
iertări
neștiute
sau
necerute.

prizonieri
suntem
în
gânduri
în
amintiri
în
sentimente
...
unii
altora.

duminică, 29 septembrie 2019

O altfel de privire-213- Altfel

Îi priveam chipul în timp ce vorbele umpleau liniștit spațiul...după un timp a ajuns și sensul lor: ”V-ați născut cu ceva aparte, cu altceva, dar încă nu v-ați folosit acest dar deplin, sunteți ca o pisică ce s-a născut într-o lume a câinilor, care a învățat să se poarte ca un câine și chiar ea însăși a ajuns să se creadă astfel, doar că duce dorul după altceva fără să știe bine după ce” 
Îi priveam chipul și îmi simțeam ființa cum crește ... pentru prima dată, cineva profesionist valida faptul că mă simțeam altfel ca fiind firesc și imediat după aceea mi-a spus: ”vă încurajez să explorați acest dar..v-ați gândit vreodată să vă exprimați artistic în moduri diferite?”  Da, adeseori mă exprimasem explorând universul din interior în moduri ce țin de artă: dans, desen, bricolaj, cântec. Nici una dintre ele nu fusese încurajată de standardele lumii în care am apărut.

Într-un mimetism perfect am luat forma lumii aceleia, a fiecărei relații în care am fost, a fiecăror uzanțe profesionale. Uneori, precum petele de lumină solară într-o pădure deasă, am lăsat să apară părți din MINE la vedere. Negarea sau respingerea lor repetată din exterior,  m-au făcut adeseori să mă dezavuez, să mă ignor și să mă duc cu o dârzenie neclintită pe un drum deja descris de vechi reguli și maniere, un drum ce nu mai aparține demult acestor vremuri, dar pe care oamenii se inghesuie încă, el fiind aproape singurul la vedere.

***
Ei bine, da, pădurea mea este încă verde în ciuda toamnei care trăiește în sufletele unora încă din primăvară...pădurea mea găzduiește lumina mov din soare, știe că totul este și că totul poate să fie și altfel, pădurea mea a învățat să crească timpul și să schimbe spațiul, să modifice iluziile în suflet de lut. Alunecările se fac aici în multiple direcții... uneori mă duce spre căderile în sus sau îmi așterne balsamuri parfumate pe ochii multipli ce sunt.

Altfel, este un mod de a alege să trăiești și el apare prima dată când înțelegi până în seva sevelor tale că ești cu adevărat infinit: atunci un hohot de râs celest te străbate și se așează cuminte lângă hohotul de jale ce se striga până atunci, din tine spre univers... altfel este un prag peste care treci într-o toamnă ce îți este de-a pururi primăvară.