Taine-7

Ciudată
amintire!

neștearsă
puternică,
sălbatică
ne-a pus
alături
ne-a frământat
unic aluat.
Ne-a împărțit
apoi
în două
repetat
în două...
repetat...
Neîmblânzită
în fiecare
dintre noi,
redeveniți
ciudată
amintire,
nesățioasă,
neștearsă
vie.



Binecuvântată
 iertare!
ne-a redat
pe fiecare
fiecăruia
renăscut
limpezit
albit
șlefuit

Binecuvântată
IERTARE!

Gândul de week-end-298

Mulți oameni mă privesc... prea puțini mă văd. 

Gândul de week-end-297

Când ești în tine cu tine, știi să aștepți, nu mai vrei cu tot dinadinsul, lași faptele tale să vorbească.

O altfel de privire- 203- Liftul...

Există o perioadă a vieții când dorința de a cunoaște și de a experimenta se manifestă într-un mod pe care mai târziu îl numim copilăresc;  așa era în vremea copilăriei mele  plimbarea cu liftul din blocul vecin, singurul care avea mai mult de patru etaje. Era o anume fascinație și ispită irezistibilă în acest joc, o excitare ce însoțea  ceva vag  nepermis, dar atât de amuzant. Uneori, când grupul epuiza jocurile cunoscute, venea câte unul cu ideea: hai cu liftul! Trecea atunci peste noi amintirea ultimei vizite în blocul vecin și imaginea noastră fugind  alungați de locatarii exasperați de circuitele verticale mult prea zgomotoase. Ne reveneam din acea amintire și porneam ca într-o misiune secretă, cu fețe serioase de oameni cu treabă prin bloc, evitând privirea suspicioasă a vreunui locatar ce se nimerea să coboare cât timp  noi așteptam ca liftul să vină. Totul ținea până când ne vedeam înăuntru și atunci începea distracția care dura până când un alt locatar exasperat ne alunga cu amenințări furioase. Plimbatul cu liftul rămâne în memoria adultului ca o aventură amuzantă a copilăriei care, la maturitate primește și atributul de  ” mod prostuț și copilăresc” de a te distra.

***

Tot la fel, oamenii maturi  păstrează acest mod de a trăi ”plimbatul cu liftul” în ceea ce privește relațiile. Devin dependenți de adrenalina și sentimentul de necunoscut și interzis pe care îl simt alegând noi parteneri, căutând mereu  pe altcineva și se tot plimbă în sus și în jos de la un buton la atul, de la un nivel la altul cu sentimentul de libertate ignorând că în tot acest timp stau închiși în cutia ascensorului. 

***

Există un moment de maturizare dincolo de care știi că fiecare etaj e la fel și că tot ce îți trebuie și îți dorești există într-un loc anume, pe un anume nivel. După aceea  nu mai contează dacă o iei pe scări sau cu liftul, contează doar  bucuria reînnoită  a fiecărei reveniri și regăsiri din acel loc. 

Gândul de week-end-296

Viața fiecăruia dintre noi este desenată de ceea ce contează cel mai mult și ceea ce ne dorim cel mai mult.

tendința...

”Avem tendința să ne judecăm pe noi după nevoi, iar pe ceilalți după comportament!” a fost fraza care mi s-a agățat  de ființă cel mai tare din tot discursul său. Am înțeles apoi cum  nevoile noastre sunt mai mult decât formă ori simțire,  sunt atât de mult în noi încât viața lor este a noastră. Trăim prin nevoile noastre atât de mult, încât adeseori ele acoperă orice altceva...fie că sunt cele imediate, primare, fie că sunt mai subtile, aproape de nedeslușit, ele au putere asupra noastră și ne pot face să uităm  orice ar  sta în calea împlinirii lor, ba chiar ne formăm așteptări ca ceilalți să lucreze la împlinirea lor. Într-adevăr,  adeseori ne purtăm cu ceilalți în funcție de nevoile noastre și de comportamentul lor, ignorând nevoile lor și comportamentul nostru. 

***

Și apoi sunt acele zile, ori vremi când simți o anume oboseală înăuntru, când parcă nimic nu se potrivește cu nimic, acele perioade când te străduiești stingher să-ți ocupi locul în sine, să te așezi, să-ți începi cu adevărat opera. 

***

 Ce vrei?  .... Vreau să nu mai renunț niciodată la mine...

Gândul de week-end-295

 Siguranța este esențială în relație: materială, emoțională, spirituală. Cât timp ea există, relația există. 

Gândul de week-end-294

Primăvara, devenim copaci înflorind iubirea din noi. 

Poveștile sufletului-30- Lumina iubirii

 La miezul nopții lumina sfântă își începe drumul inimii,  luminând cu căldură fiecare chip. O dată în an fiecare dintre noi dăm mai departe și primim cu bucurie licărul vesel pe care îl ocrotim apoi, cântând. După aceea  îl ducem încetișor în casele noastre și îl așezăm undeva lângă intrare să vegheze și să protejeze. 

E un miracol în sine.

În afara zilei de sărbătoare există încă  un alt drum al luminii care se transmite de la un om la altul până când se răspândește în întreaga omenire, până când fiecare dintre noi va avea lumina sa pe care o va duce  în casa sufletului și o va pune în loc ales ca să vegheze și să ocrotească.

Este lumina iubirii pe care a aprins-o cândva un om și a lăsat-o să treacă la omul pe care l-a iubit cu dragoste pură. ..și au fost atunci două lumini care, încet, încet s-au înmulțit când fiecare om a iubit pur și senin, frumos și limpede. Lumina iubirii se transmite mereu și încă se răspândește; cândva oamenii se vor naște cu sufletul deja luminat... până atunci însă, cu fiecare om care îl iubește pe celălalt ea trece de la un suflet la altul aprinzând cerul și pământul. 

Gândul de week-end-293

Unele întâlniri sunt tocmai ca să învățăm să facem lucrurile în alt mod decât o făceam până atunci. 

Gândul de week-end-292

Sunt relații care rămân în noi ca un cerc vicios așteptând ieșirea prin mărturisiea mereu amânată. 

Taine-6

Renaște-mă
 înveliș
 lumină
iubire
 miros
de flori
dulci
acrișor
pace
senin
forță
în răsărit


renaște-mă
viață
joc
iubire

acum

să mă nasc
să fiu
să beau
lapte
din stea
viață

renaște-mă
hrănește-mă
crește-mă
fii-mă!

Gândul de week-end-291

Ce anume din noi știe că primim ceea ce ne dorim?

O altfel de privire-202- Începutul și sfârșitul

Începutul și sfârșitul sunt fețele aceleiași monede, ele sunt întrepătrunse în orice moment. orice început conține sfârșitul acelui lucru, orice DA spus cu tărie cuiva este un Nu spus cu certitudine altcuiva, orice naștere întru ceva este o moarte întru altceva, fiecare apus este un răsărit și fiecare răsărit este apusul dintr-o altă lume, fiecare înmugurire este o desprindere la prima brumă serioasă și fiecare Bun venit este un Adio! 

Trăind în aceste două aspecte înțelegi că de fapt suntem cu adevărat curgerea clepsidrei și că asta este constanta noastră. Între timp mai făurim ceva,  mai creștem în simțire, mai visăm, mai adăugăm nisip...

Între doăuă fire de nisip ce cad suntem o veșnicie și niciodată, nimic nu va mai fi asemenea...suntem o infinitate de vieți într-o  infinitate de secunde, într-o infinitate de fire de nisip ce cad între un început și un altul. Suntem o continuare permanentă și totul, absolut totul există pentru că noi existăm. 

Nu am să știu ce a fost înainte de nașterea repetată, nu mai vreau să știu...

Este iar un răsărit, clepsidra a fost iar întoarsă și totul începe  să curgă ...

51! 

Gândul de week-end-290

Există o vârstă de la care nu mai vrei să explici necesitatea fidelității, ea este de la sine înțeleasă.