sâmbătă, 26 aprilie 2014

Misiunea

-Ajută-mă!
- Nu pot, nu venirea mea pe lume a fost trasă la sorţi, tu trebuie să afli...

***
Stătu în tăcere o vreme, preţ de o călătorie înapoi, până în perioada aceea când, în pântece fiind, şapte oameni mari decideau dacă să apară pe lume sau nu... îşi văzu dorinţa imensă de a se naşte în ciuda tuturor; se revăzu cum a trecut peste toţi şi toate şi cum s-a născut... s-a născut pe Pământ într-o zi frumoasă, însorită ... a apărut într-o familie care s-a purtat la limită, emoţional vorbind şi care afectiv i-a oferit prea puţin din nevoia sa; a continuat sentimentul respingerii şi al negării şi după naşterea sa... totul a culminat când, pe la 12 ani, toţi au uitat de ziua sa de naştere, o ignoraseră... a trecut prin stări, prin respingeri, prin relaţii lipsite de respect, a cunoscut purtările incorecte ale celorlalţi,  a cunoscut deznădejdea, tristeţea, revolta, furia şi apoi a înţeles...misiunea sa  era chiar  existenţa sa,  faptul că după tot ceea ce trăise viaţa i se părea frumoasă, iubea şansa că trăieşte, îi încuraja pe ceilalţi, le spunea că sunt buni şi frumoşi, îi asculta şi îi sfătuia să îşi fixeze ţeluri înalte, le insufla dorinţa de a progresa, de a deveni mai buni, de a se căuta şi a se iubi... misiunea sa era aceea de a arăta frumuseţea vieţii în ciuda a tot, de a dezvălui minunile existenţei, de a face să fiinţeze puterea iubirii de viaţă din nou în cei pe care îi întâlnea. 

***

Viaţa merită fiecare clipă, fiecare trăire, fiecare respiraţie...viaţa este cea mai bogată experienţă şi cea mai frumoasă, viaţa este o călătorie de preţ ori o carte de aur, ori un film de Oscar...

VIAŢA este FRUMOASĂ şi MERITĂ TRĂITĂ DEPLIN! orice experienţe ai avea, vine un moment când înţelegi frumuseţea ei incredibilă.





" On a gagné!"

Gândul de week-end-78



Doar când ai să mă regăseşti în tine, ai să mă recunoşti cu adevărat, până atunci, chiar dacă trăiesc, nu exist.


vineri, 25 aprilie 2014

O altfel de privire-51- "Tougher than the rest"

 Din nou acea stare ...mă  urmărise de ore bune... purtam în interior ritmurile melodiei  "Hungry Heart" ... am reuşit în sfârşit să o ascult de la un capăt la celălalt. Las să curgă tot playlist-ul ... trăiesc  sentimente de frenezie, de mare avânt şi bucurie, de energie veselă, simt nevoia să dansez şi mă las în ritmuri ce îmi mlădie trupul ...simt cum aerul ce mă înconjoară formează volute magice, electrizând încăperea...închid ochii şi dansul mă conduce îndemnat de muzică...E o stare ce vine de departe în mine, e o trăire pe care o redescopăr, pe care am mai trăit-o cândva, într-o altă fiinţă...






***

Şi mă gândesc... fiecare viaţă este suma tuturor vieţilor trecute, fiecare viaţă are în ea toate trăirile, toate stările şi transformările deja petrecute...în fiecare viaţă trăim rând pe rând, cu fiecare zi ceea ce am fost deja, ceea ce am simţit deja, ceea ce am cunoscut deja. Fără veste aparent, apăsăm butonul ce ne transpune în avânturile ori practicile străvechi, până când, rând pe rând le şlefuim, le cizelăm. 

***

Ultima viaţă...ultima iubire... ultima transformare este cea mai dificilă şi  rezistentă dintre toate.



miercuri, 23 aprilie 2014

o altfel de privire-50- Oglinzi şi oglindiri...

M-am surprins într-un moment văzând cum cresc nemăsurat, cum contururile fiinţei mi se măresc în mod grotesc într-o impresie de sine exagerată. Inima a început să îmi bată cadenţat şi o căldură moale înainta prin trup. 
M-am oprit o altă secundă şi am aşteptat să îmi scadă contururile, dimensiunile au luat-o acum năvalnic în jos, au trecut de mine şi au ajuns  la  nivel de pigmeu. O emoţie topită m-a inundat. 

Într-o altă secundă m-am văzut la dimensiunile normale, aşa cum sunt şi am întrezărit faptul că numai în balansul acela al deformării impresiilor personale  putusem avea imaginea armonioasă.

M-am întors  spre oameni şi am căutat de data asta felul cum mă vedeam reflectată în ei. Până atunci, reuşisem să identific modul cum reflectau ei părţile din mine, de data asta am urmărit imaginea mea prezentată de ei şi am rămas mirată: în unii oameni care îmi plăceau, nu îmi plăcea cum  mă vedeam, iar în alţii, care nu îmi plăceau sau de care încercam să fug, arătam frumos. Erau apoi oamenii în care îmi păstrasem constant imaginea favorabilă ori dimpotrivă, de-a lungul timpului, iar ei rămăseseră aceeaşi : prieteni sau doar cunoscuţi. 

De câte ori nu mă plac atunci  când mă privesc în tine, mă îndepărtez  ca să prind mişcarea unui alt balans arătător de armonie...





duminică, 20 aprilie 2014

Gândul de Paşti


Ploua mult ...se întâmplă să ne dorim să realizăm ceva...stropii plesneau ferestrele de-acum...şi facem ce ne stă în putere, asistăm la năruirea sa...vântul se manifesta furios... reluăm cu alte speranţe, repornim de la zero...fuioarele ploiii biciuiau tot ce se nimerea... şi clădim încă puţin  şi iar se prăbuşeşte totul... ceea ce era nesigur, prins firav se rupse şi fu purtat de iureş...şi după reluări dificile, istoviţi de încercări şi  eşecuri înţelegem că nu reuşim pentru că temelia este plăpândă... fulgerele brăzdară cenuşiul înnorat şi tunetul umplu văzduhul... constructorii pun material solid şi din cel mai rezistent la baza clădirii, iar cu cât  va fi clădirea mai măreaţă, cu atât e nevoie ca  fundaţia să fie mai în adânc, mai puternică... tăria din înalt slăbi..

.Pune material solid la temelia oricărei lucrări pe care o faci, pune-l pe  cel mai rezistent... pune-l pe Dumnezeu în tot ce întreprinzi  ca destinaţie, ca fundament, lucrează ca şi cum lucrezi pentru El, trăieşte ca şi cum te vede în orice clipă, gândeşte ca şi cum îi vorbeşti Lui direct; fă din orice zi a ta sămânţa unei Invieri. 

CHRISTOS A ÎNVIAT! 



sâmbătă, 19 aprilie 2014

Gândul de week-end-77



 Unele încercări prin care trecem în viaţă, sunt pentru   ca să  putem înţelege suferinţele celorlalţi  oameni.


vineri, 18 aprilie 2014

Psalm-1- O cântare către cititor


  1. Să-ţi dea  ţie,  Domnul dimineaţă binecuvântată şi gând inspirat. Să păşeşti în toate drumurile tale cu iubire şi blândeţe, să ai inima caldă şi graiul domol.
  2. Să-ţi fie înflorite faptele şi oamenii să te înconjoare cu lumina lor. Să îţi cunoşti fapta ta şi a altora şi să nu deznădăjduieşti.
  3. Să îţi porţi sufletul la vedere ca pe o podoabă de preţ, să îl onorezi şi să îl cinsteşti ca pe Marele Împărat.
  4. Să fii binecuvântat cu înţelepciune! 

joi, 17 aprilie 2014

" Până-n fund băui voluptatea morţii neîndurătoare"

An după an, înainte de Paşti ne reamintim de Grădina Ghetsemani... uneori ne imaginăm acele momente , alteori ne închipuim ce ar fi simţit Mântuitorul când a zis "Parintele Meu, de este cu putinta, treci de la Mine paharul acesta; insa nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiesti." (Matei 26, 39). dar vine un moment din viaţă în care simţim pe pielea noastră ce înseamnă să trecem în mod voit prin durere pentru a împlini ceva mai bun. 

În traiul fiecărui om, în clipe de suferinţă psihică, ori fizică, apare un moment când înţelege că aşa trebuie să fie, că asta este drumul său, menirea sa şi că oricât de mult ar dori contrariul, nu se poate sustrage pentru că ştie în fiinţa sa că acesta e parcursul. Fiecare om trece la un moment dat prin Grădina Ghetsemani când  e trădat de un prieten, când ceilalţi nu îl înţeleg, când primeşte sfaturi contrare misiunii sale şi atunci,  aplecat în rugăciune, îşi ascultă sufletul şi se pregăteşte să parcurgă drumul crucii personale în mod asumat. Orice om care ajunge în acel moment simte liniştea din inimă când renunţă la a se împotrivi şi simte bucuria apropierii de ceva părăsit demult, de ceva dorit demult; e o ciudată bucurie în acel calvar, o anume regăsire şi reîntregire. 




miercuri, 16 aprilie 2014

O altfel de privire-49-Înflorire

Creştea în fiecare zi tot mai mult îmbogăţindu-şi felul de a fi. Avea să devină o femeie cu umor, cu multă lumină în ochi, avea să fie o femeie magnetică, atractivă, iubită, avea să înţeleagă şi să aline temerile iubitului, avea să ştie metode şi practici, avea să trăiască frumos, avea să răspândească iubirea asemeni unui parfum mistic.

***
Prima iubire a venit însoţită de frică, de lipsa comunicării şi de ironii. Ceva din determinarea iniţială s-a ciobit, ceva a lăsat o fereastră închisă în urmă.

***
Şi au urmat iubirile pământene cu tot alaiul de frustrări, de laşităţi, de trădări, de refuzuri care rănesc, ori de replici care mortifică, au urmat relaţiile neclare ori înceţoşate, toate frământările de nespus, toate trăirile paradoxale de stări de bine amestecate cu neînţelegeri, cu sentimente de însingurare, au urmat iubirile pământene...

***

Stătea acum şi le privea pe rând şi îşi spunea că trebuia să fie o noimă, că era un rost clar şi imediat în toată harababura aceea de trăiri încâlcite; îşi spunea că ele aveau un mesaj doar pentru ea şi privindu-le atent  din acel unghi începu să întrevadă sensul care îi era adresat: întâlnise oamenii care se opuneau a ceea ce ştia ea că trebuie să fie şi atâta timp cât se lăsase prinsă în jocul lor trăia nefericirea; intrase în regulile lor, în modul lor de a fi, se pliase pe  toanele, ori lipsa  de sensibilitate emoţională, intrând într-un tărâm care nu era al ei. Toate acele manifestări de aparentă lipsă de iubire nu erau decât jaloanele care îi arătau că e necesar să devină stăpână pe felul ei de a fi, că e momentul de atâta timp să-şi manifeste  propriul " a fi" şi să-şi stabilească propriul parcurs emoţional şi relaţional, că e în sfârşit momentul să aleagă drumul personal pe care va întâlni oamenii meniţi şi că e momentul să se desprindă, să devină EA care fusese pregătită să fie în viaţa asta. 

***
Orice femeie, la orice vârstă poate să îşi recupereze  diamantul care a fost ţinut ascuns, ori împrumutat  din frică de a nu fi pierdut. Orice femeie, la orice vârstă îşi poate dezvălui adevărata identitate, poate redeveni ceea ce a promis să fie. Orice femeie, la orice vârstă, poate lăsa femeia din ea să iasă la lumină... acum  e momentul ca orice orhidee să-şi arate spendoarea!



luni, 14 aprilie 2014

O altfel de privire - 48- a iubi



Iubirea i s-a cuibărit în suflet de dinainte de a o şti concret şi îi apărea cu mai multe înfăţişări dar şi cu moduri diferite de a o recunoaşte de sentimentele amatoare. Cu timpul, iubirea îi  arătase  propriul mod de a se identifica, de a se cunoaşte. astfel, într-un ceas anume, iubirea îi vorbise cu vorbe de oameni şi îi spusese cum poate să aibă certitudinea ei:

Iubirea este adevărată când pentru obiectul iubirii tale (persoană, idee, fiinţă imaginată...), poţi să laşi totul în urmă, să renunţi la tot. Iubeşti atunci când indiferent de consecinţe, poţi renunţa la ceea ce ai deja pentru a fi cu iubirea ta.
Iubirea de o fiinţă nu are conjuncturi, nu se modelează după circumstanţe: te iubesc, dacă... sau te pot iubi în condiţiile...E chiar simplu: te iubesc, sau nu te iubesc
Iubirea celuilalt ca şi pe tine însuţi, duce automat la a înţelege cum te iubeşti pe tine însuţi; vei vrea să fii cu celălalt în măsura în care eşti prezent lângă tine, vei putea să îl înţelegi, ierţi, sfătuieşti, alini, îmbrăţişezi  pe celălalt în măsura în care faci deja toate astea cu tine.
Iubirea nu poate fi lipsită de respect, nu poate fi mârlană şi nici nepăsătoare, la fel ca şi soarele care nu renunţă niciodată să îşi îndrepre în mod onest razele spre pământ ci se lasă doar ascuns privirii de norii ce  trec prin dreptul său. Soarele nu are obiceiuri, nu este cu toane, nu încălzeşte pământul doar dacă acesta este într-o anume conjunctură, soarele este manifestarea Iubirii adevărate. 
Iubirea nu se refuză, iubirea se dăruie necontenit, este constantă şi fără sfârşit. Iubirea nu sacrifică niciodată fiinţa iubită ori ideea, ori obiectul său, iubirea se revarsă continuu asupra sa.

Iubirea pune fiinţa iubită pe primul loc.



sâmbătă, 12 aprilie 2014

O altfel de privire-47- Fericirea

Verde, imens... verde crud, mugur de verde pralin se iţeşte  lărgind un culoar luminos....
verde crud, verde crud...fericire tânără, fericire materială...
Cândva se făcea o legătură între material şi fericire, iar noi, din pudoare palidă respingeam egalul dintre noţiuni.

***
primăvară nouă, verde crud, verde pralin, fericire materială...


***
fericirea  materială ESTE ...fericirea se simte, se pipăie, se atinge, se plânge, se doare, se rabdă cu greu de preaplin... fericirea se măsoară, există reală, se adulmecă, se înglobează, se modelează precum o bucată de material brut...fericirea se pune în comun, este caldă, este de-anfiorarea, de-a pesteobişnuitul, fericirea se dansează, se cântă, se îmbrăţişează, fericirea se plimbă alături, se străbate, se plouă, se miroase a  reavăn, se răsfrânge ...

Fericirea este materială, reală, pământeană. Fericirea te atinge, te cuprinde, îţi trece prin fiinţă, te preschimbă, te fluidizează şi te solidifică în altă formă mlădioasă, fericirea te contopeşte cu ceva ce nu cunoşteai dinainte şi te trece prin stări galvanice, fericirea te face zbor, te face plasmă, te face lumină. Fericirea singură te duce ameţitor pe tărâmuri angelice, îţi aprinde lumina molcomă şi îţi transmite prin fiinţă  demnitatea  "sho ga nai". Când fericirea te ia de mână şi te duce la izvorul alb al cailor sălbatici din poiana lui Verde Crud, treci pragul aprinderii flăcării conştiente; îţi laşi lumina harului să treacă prin noaptea vălurilor de impresii şi te asumi deplin, începi să o laşi  să iasă la suprafaţă în formă nudă, pură, accepţi jocul vieţii şi ritmul propriu. 
***
fericirea te izbeşte de stele, te umple atît încît te duci  la icoană  să ţi-o plângi că nu mai încape în trup. 



vineri, 11 aprilie 2014

Gândul de week-end-76


  Nici un om nu rămâne dezgolit până ce un altul nu este  pregătit să îi dea hainele sale.

marți, 8 aprilie 2014

"Alice-ça glisse"

Remarcase de ceva timp glisarea în viaţa oamenilor. Ea apărea cu precădere în conversaţii, când unul dintre interlocutori se lăsa furat de jocul cu sensul cuvintelor ori cu sine însuşi uitând de cel cu care discuta, uitând de efectul vorbelor sale  asupra sentimentelor  ori asupra trăirilor. Unul se lăsa în glisare, iar celălat simţea alunecarea interlocutorului  prin franjuri de suflet.

După un timp, când cel plecat revenea, nimic nu mai era la fel: la început mai puţin, iar apoi, la fiecare repetare tot mai mult, până când, într-o bună zi devenea evidentă distanţa. 

***

Prinşi în această alunecare uităm de noi. E un zbor de unul singur din care ne trezim mai departe de celălalt, mai departe de noi înşine. Puţini sunt oamenii care îşi desfac aripile lângă ale tale şi te însoţesc de-adevărat cel mai des oamenii alunecă singuri prin gândurile lor, prin impresiile lor ori prin amintirile trezite brusc de vorbele, imaginile ori trăirile  iţite din secvenţe.

Puţini sunt oamenii care pun în comun a trăi pentru că puţini sunt oamenii care nu fug încă, precum Alice după năluci. Viaţa multora dintre noi este un drum după un iepuraş imaginar, ori o idee născută cândva, ori după o imagine: fugim-trăind după ceea ce dorim în relaţii, în profesii, în aşezăminte.
 Nu e rău să îţi faci o imagine a ceea ce vrei să fii, ori să trăieşti, dar graniţa e atât de subţire încât nu te prinzi că aluneci. Abia în momentul în care ai impresia că ai reuşit, în momentul în care "prinzi" ceea ce căutai îţi dai seama că sufletul tău e neclintit; nu pare să fie emoţionat, nu pare să fie fericit, nu pare să trăiască extazul crezut. Atunci înţelegi că te-ai lăsat prins de iluzia fetei Morgana, ori a iepuraşului cu ceas la brâu, ori în mirajul propriilor închipuiri asupra a ceea ce cred alţii, ori simt, ori chiar asupra a ceea ce eşti TU însuţi.

***
Suntem încă nişte Alice -e şi nişte Alice-i care se lasă furaţi de himere în drumul lor prin viaţă. 



sâmbătă, 5 aprilie 2014

o altfel de privire-46-"Come on you gotta keep on dreaming"

Să fii ca un înger pentru ceilalţi este atunci când eşti prezent în compania celuilat: îl asculţi, îl înţelegi, eşti acolo doar cu el şi cu nimic altceva. 
Poţi să îl iubeşti sau nu, dar dacă eşti prezent doar pentru el, este deja iubire.
Câteodată îngerul înţelege că "omul " lui nu îl aude prea bine şi atunci găseşte un mod de a îi vorbi prin cineva trăitor.
***
Atunci apare în viaţa ta un om ca şi tine care crede în visurile tale, te încurajează pe drumul tău, încearcă să vadă lumea prin ochii tăi şi îţi spune să îţi porţi flacăra nestinsă mereu. 
Îi place să îţi vadă zâmbetul şi te binedispune la  fiecare întâlnire a voastră; îţi spune glume, îţi zâmbeşte, îşi trimite din căldura inimii spre tine. 

***
Cine e ca un înger în viaţa ta îţi spune că poţi să realizezi ce îţi propui, te ajută să îţi ştergi lacrimile, îţi simte ezitările ori înfrângerile, toate slăbiciunile şi continuă să creadă în tine. Ştie că sunteţi la fel, ştie că aparţineţi celor ce sunt pe o cale, oricare ar fi ea şi că o parcurgeţi cu aceeaşi dificultate. De aceea te respectă, îţi respectă efortul şi trăirile, creşterea, visurile.

***
"Hai, visează! Hai deschide-ţi inima! Trebuie  să continuăm să visăm! "


vineri, 4 aprilie 2014

Gândul de week-end-75


Nu orice ochi deschis vede, nu orice ochi închis e orb.

marți, 1 aprilie 2014

O altfel de privire- 45- Eşti minunat...

- Eşti minunat, i-am spus, pătrunsă de frumuseţea acelei clipe.
S-a aplecat dulce şi m-a învăluit uşor. Îi simţeam parfumul de necomparat cu orice altceva în viaţă fiind. Pleoapele mi-au coborât peste lumina ochilor şi am lăsat frumuseţea şi miracolul să mă inunde. Simţeam cum mireasma unică ce mă învăluise intra uşor prin porii dornici de îmbrăţişare, se insinua în fiinţa mea lăsând în urmă dâre de uimire şi extaz; 
-Eşti minunat, i-am repetat pierdută în vraja acelei clipe.
Am ridicat încetişor pleoapele grele de trăiri şi l-am privit conturându-i profilul. Îi iubeam fiecare trăsătură, fiecare ondulare de fizionomie catifelată, îi urmăream sinuozităţile şi reflexiile sidefii pe alocuri. Intram cu toate ale mele  în frumuseţea sa şi mă lăsam traversată de adierile mirosului său unic.
-Eşti minunat, i-am zis cu dragoste.
I-am simţit zâmbetul înainte de a mi-l trimite şi am aşteptat să irumpă inundându-i chipul. Îl priveam uimită, fascinată de minunea vie care mi se arăta şi inima îmi bătea năvalnic. "Tic-tac...  nu o să rămână. Nu e al tău", îmi şoptea arar, bătând cadenţa vieţii. 
-Eşti minunat, i-am şoptit pierdută, uitată de mult de gândurile mele, de inima mea, ori de respiraţie. Toate  acele ce fuseseră odată cu mine, acum erau acolo, în jurul lui, mă părăsiseră şi îi cuprindeau cu nesaţ fiinţa; îl priveau, îl miroseau, îl mângâiau. Îi acceptau prea infima fiinţare  alături, îi iertau dispariţia iminentă, îi savurau curajul, frumuseţea, cutezanţa, delicateţea, mângâierea. 
-Eşti minunat, cireşule ce m-ai născut, i-am zis cu înfiorare de viaţă.