luni, 16 mai 2022

O altfel de privire-313-Oboseala

 Nu am știut niciodată ce se întâmplă în alt spațiu, ce anume din mine participă și nici la ce... doar am presimțit-o, așa cum furtuna e anunțată de o răcire bruscă a aerului. Oboseala care mă trăiește periodic are nuanțe de necuprins, și de tristețe. Unii îi spun melancolie... tot ce știu este că mi-am luat-o ca misiune, poate că este doar o iluzie a unei ispașiri din alte vremuri, poate că este o scuză sau doar paranoia. 

Din cele știute până acum nu este vorba de oboseala fizică, nici emoțională, nici de cea psihică... este acea oboseală a celui ce ține flacăra să ardă atunci când mulți se tem de foc și de lumina sa; e oboseala celui ce iubește iar, și mereu și simte că iubirea asta e prea sus pentru mulți și de neînțeles; e oboseala celui care simte ce simte celălalt și durerea lui. Și un orgoliu nemăsurat și mistuitor îl poartă spre vindecare, a sa, a celor pe care îi iubește; oboseala celui ce simte și știe că iubirea sa îi arde pe cei care se apropie prea mult. Și atunci renunțarea lui vine tot din iubire. 

  Pe lumea asta sunt unii oameni care rătăcesc și sunt mistuiți de un altfel de dor. 

sâmbătă, 14 mai 2022

Gândul de week-end-423

 O relație împlinită conține dorința amândurora de a se implica deplin.

vineri, 13 mai 2022

O altfel de privire-312- Eclipsele

 În întregul vieții, ceea ce trăiește un om îmi apare adeseori precum rotirea Pământului față de Soare: sunt zori și amurguri, sunt chindii toride și nopți adânci, negre; și mai sunt acele perioade când apar  eclipsele...

În fiecare dintre noi există miezul, sau privirea dinăuntru care ne însoțește permanent și există Sinele sau Soarele, care ne luminează și ne încălzește în viață. Precum în natură, există și în noi acele perioade când ceva, o idee, un om, un eveniment se așază între miezul nostru și Sine și atunci privirea  lăuntrică, atenția, energia noastră  rămân agățate de acel ceva... acestea sunt eclipsele personale, când, pentru o vreme avem sentimentul că lumina și căldura de la soarele personal nu mai sunt în jurul nostru, când universul ni se bulversează, apar furtunile pustiitoare, pielea nu ne mai încape și trăim senzațiile de neliniște, agitație interioară, disconfort mental și existențial.... în timpul eclipselor noastre, în acele minute, ore, zile de crepuscul agitat pustiul se aude șuierător prin celule, carnea doare sfâșietor pe oase și urletul sec de lupi ne trece prin vene.

***

În aceste perioade de eclipsă personală șuierul abandonului sau al pierderii acelora pe care îi iubesc mă vântuiește furtunos,  vaietul fără ecou al singurătății într-o lume neiubitoare îmi usucă sevele și golul din veninul răutăților vorbite în lipsa-mi mă absoarbe amețitor. Atunci tac, mă apropii și mai mult de „pietre” de muntele dinăuntru-mi și tac lăsându-mi toți mugurii să se odihnească în tăcerea pe care o picur strop cu strop în sufletu-mi deșert.... apoi, fără vreo cauză aparentă, totul se mișcă iar pe cerul universului personal : un soare blând apare, o căldură de catifea mă învelește și mugurii-mi se desfac rodnic. 

***

În întregul vieții, ceea ce trăiește un om, trăiește universul însuși. 







luni, 9 mai 2022

O altfel de privire-311- Umbrele

 În acel moment al drumului, pe când crepusculul înainta ușor, le-am văzut, umbrele ce mă însoțeau fidel: trei de Eu pluteau pe asfalt, împreunate cu o anume grație într-un punct comun, dansând apoi la distanță egală prin eterul asfaltului. 

Le-am privit îndelung conturul, cu surprinderea descoperirii lor. Adeseori vorbim despre Umbra noastră dar iată că, dacă avem perspectiva schimbată, apar și altele. 

Am continuat plimbarea însoțită fidel de umbre și m-am lăsat în voia a ceea ce trăiam. .. simțeam că aveau să îmi spună, ori să-mi arate ceva, dar atunci limbajul lor și percepția mea erau în defazare. Am așteptat...

***

Recent mi-a apărut un posibil sens și scop: Omul, atât de uimitor în perfecțiunea creării sale, trăiește perioade de slăbiciune, blocaj, neasumare, reticențe, orgolii, trufii, etc pentru desăvârșirea comună. Fiecare dintre noi are măcar o persoană apropiată care îl cunoaște în perioada sa de recul; fiecare dintre noi îi permite acelei persoane, acelui prieten, iubit, apropiat să îl ajute, să îl remonteze, să îl însoțească o porțiune din drum și adeseori, această interacțiune este benefică celui strâmtorat; ce se întâmplă după aceea este însă definitoriu: pe de o parte, sunt mulți aceia care, după ce au fost de folos, sunt vizitați de  sentimentul de superioritate, de orgoliu chiar; pe de altă parte, cei ajutați tind să folosească saltul personal  în detrimentul celui ce l-a ajutat. 

Natura umană este un amestec de iluzie și luciditate, de eroism și lașitate, de trufie și obnubilare. Și între toate acestea există  echlibrul și pacea, există ascensiunea și transcenderea. 





miercuri, 4 mai 2022

o altfel de privire- 310- Una suntem

 Nu îi pui zăgazuri râului ce  străbate zglobiu grădina,

nu astupi cu pietre fântâna ce te adapă

Și nici nu acoperi cu un văl soarele ce dă viață și căldură,

Nu mutilezi pomul ce îți dă roade hrănitoare,

Și nu omori florile ce îți parfumează viața...


Dar noi, cei care ne suntem unul altuia

Pom și izvor și soare și flori, fântâni izbăvitoare...

Noi... cu toții dăruiți pentru a izbăvi  și a hrăni,

înviora și întări Viața, oamenii, suflul însuși,

cât mai avem până înțelegem că nu putem trăi mai departe

 fără a ne dărui și a ocroti, fără a iubi TOTUL?

UNA, UNUL SUNTEM 

și fiecare purtăm un dar de preț  pentru tot ce e viu.





miercuri, 6 aprilie 2022

Poveștile sufletului-67- Dreapta măsură...

 În relațiile noastre există sentimente diverse, multe dintre ele aduc cu felul cum ne simțim față de hrană.

 În unele relații avem sentimentul unei senzații continue de foame; oricât am sta împreună rămâne acel gol interior ce se vrea adus la un nivel de subzistență. ori primești prea puțin, ori nici nu ajunge la tine ceea ce oferă celălalt, trăiești mereu cu sentimentul agățării, al unei: „data viitoare mă voi simți mai bine, mai pe săturate.!” Și totul e într-o continuă goană, neadăstare și netihnire. 

Există apoi preaplinul, senzația că ești copleșit de preamultul venit de la celălalt; simți ca și cum nici să repiri nu mai poți, totul te învăluie într-o stare de apăsare, presiune, moleșeală uneori, sufocare adeseori. Oricât de puțin ai fi în preajma celuilalt, tot e prea mult. orice pas făcut de a fi cu tine, aduce o și mai mare atenție, presiune, sufocare. 

Și există dreapta măsură... acel om cu care orice schimb este hrănitor și trăiești perpetuu senzația de sațietate moderată, benefică acțiunii și dătătoare de echilibru. Gândurile către el se întâlnesc la jumătatea drumului cu gândurile sale către tine, gesturile se împletesc și ele, cuvintele se completează, trăirile sunt simultane. În toată ființa se așază tihna, unduirea îți este lină, aerul din inspir este în echilibru cu expirul. Cunoști și trăiești o pace luminoasă și caldă pe care o simte și celălalt; ea devine de fapt conținutul universului vostru și odată ajuns acolo înțelegi că viața chiar este fair cu tine și că totul merită: tot ce ai trăit, tot ce ai experimentat, tot ce a durut are sens și răsplată. 

Există un ceas în care dreapta măsură bate a fix pentru tine și acela este modul Vieții de a ți se dezvălui. 




marți, 5 aprilie 2022

Gândul de week-end-422

 Cuvintele și tăcerea noastră sunt mai modelatoare decât credem.

luni, 21 martie 2022

Gândul de week-end-421

 Viața  pare o succesiune de momente în care prindem din urmă împlinirea dorințelor noastre. 

joi, 10 martie 2022

Gândul de week-end-420

 Vreau să iubesc nu din frica de a te pierde, ci din bucuria de a fi împreună. 

miercuri, 2 martie 2022

O altfel de privire- 309- Semințele

 Suntem precum niște câmpuri roditoare peste care se aștern zilnic mii de semințe. De fiecare dată când doi oameni discută, din fiecare trece în celălalt ploaia stropilor de sensuri, idei, trăiri ce sunt tot atâtea semințe invizibile: „ești frumos” sau „ești mai puțin frumos decât îmi doresc”, „ești un om valoros” sau „ești un om mediocru”, „vreau să fiu lângă tine pentru ceea ce suntem împreună” sau „vreau să fiu cu tine pentru că îmi satisfaci unele dorințe sau pentru că vreau să uit pe cineva”, etc. În fiecare interacțiune se așterne asupra firii noastre o mantie groasă de semințe. 

În timp, unele dintre ele își găsesc calea spre a se înrădăcina și apoi cresc până la rod. 

Din această perspectivă, într-o relație este foarte important să verifici periodic ce semințe au prins rădăcină în celălalt. Sunt unii oameni care vorbesc mult, care nu îți dau timp nici să respiri, după cum sunt și oameni care tac mult și abia spun două vorbe; oricum, semințele se împrăștie.

Foarte puțini oameni vin la o primă întâlnire ca niște soluri proaspăt arate, curățate, primenite; cel mai des, venim  plini de lăstărișul altor semințe ce au crescut deja în noi și asta face să fie dificil să ne vedem cu adevărat, să ne înțelegem, să ne cunoaștem. Tot ce ne atrage atenția, de multe ori, este doar pădurea sălbatică ce s-a dezvoltat în timp în noi și care, adesea nu mai lasă loc unei alăturări și însoțiri reale, autentice. 



luni, 28 februarie 2022

O altfel de privire-308- Portul

 Fiecare suflet trăiește acel sentiment al vaporului care își caută un port unde să ancoreze; fiecare suflet este în același timp și vapor și port: caută să cuprindă și să fie cuprins. 

Poate că de aceea, din acest necuprins, hoinărim în vis și faptă, până când ne găsim  locul anume din sufletul altcuiva unde să ne lăsăm ancora, unde să ne bucurăm de tihnă și frumusețe împărtășită. Orice apus contemplat în doi este infinit mai frumos, mai colorat, mai hrănitor. 

***

Ne-am întâlnit într-o zi anume... universurile noastre s-au cunoscut treptat și am știut că e una din acele întâlniri care sunt menite să transforme până în straturile din adâncuri. Sunt unele întâlniri care te fac să îți dorești schimbarea și înțelepciunea... în preajma unor anumite ființe simți altfelul așa cum nu l-ai simțit niciodată. .. un dialog  începe în subtilul pe care nu îl bănuiai până atunci și percepi sensuri și rosturi... trăiești vindecări, lămuriri, eliberări... înveți să faci alegeri înțelepte, înveți răbdarea și accepți realitatea iubirii... și a adevăratei libertăți. 

Sunt unele întâlniri ce devin prilejuri pentru adevăr și dezvăluire proprie, pentru deschiderea inimii. 






sâmbătă, 26 februarie 2022

Taine-29- Prin...

 Sunt acele clipe

și trăiri

când te văd

nu cu ochii mei

ci prin ei,

când te aud 

nu cu urechile mele

ci prin ele,

când te îmbrățișez,

nu cu brațele mele

ci prin ele,

când merg lângă tine,

nu cu pașii mei

ci  prin ei,

când te iubesc,

nu cu inima mea,

ci prin nova ce-o naște

perpetuu, pulsatoriu, 

milenar...



Sunt clipe când

trăiesc,

nu cu ființa-mi 

ci sunt viața ce-mi 

pulsează prin.



 


joi, 24 februarie 2022

Taine-28

 Îi simțeam 

privirea palidă

și m-am trezit

deodată 

în lumina ce 

intra pe geam

semirotund

alburiu

mă privea 

intens și 

departe.


M-am trezit 

și am privit 

luna în ochii 

cu care mă fixa.

O îmbrățișare 

caldă, 

un zâmbet larg

și mângâierea 

de catifea 

din suflet.


M-am trezit 

când luna 

mă privea 

fix, 

senin, 

îndepărtat.


Gândul de week-end-419

 Unii oameni vin în viața noastră ca să ne  învețe o lecție, alteori ca să îi învățăm noi pe ei. 

luni, 21 februarie 2022

O altfel de privire-307- Molipsirea sufletească

 În suflul vieții sunt acele perioade când îți simți miezul cum crește până la incandescență; îți simți mugurii firii cum se rotunjesc până la pârg și cum unde calde îți trec prin fibre. Unii o numesc primăvară, alții îi zic îndrăgostire, ori instinct, poeții îi dedică versuri,..

    Precum un tărâm prn care trecem pe rând, ajungem în acel spațiu verde roz al trăirilor, când ne simțim petalele sufletești cum se catifelează în emoții unice, intime. 

Acela este momentul în care ne dorim să aparținem și să ni se aparțină, să împletim razele noastre cu razele altcuiva, să ne confesăm și să fim confesori atenți. 

Periodic, la anumite soroace acele unui orologiu astral se supapun într-o oră exactă ale cărei bătăi reverberează în celule, în miez, în eter. E momentul în care cercurile undelor invizibile se pot intersecta, se pot întrepătrunde și pot continua împreună ori pot trece iar unul prin altul urmându-și apoi fiecare sensul până la depărtarea totală. 

Există un orologiu cosmic ce e pe cale să bată iar și există  două suflete ce se pot afla.


”Molipsirea sufletească are loc între suflete asemănătoare”- Nicolae Iorga




duminică, 20 februarie 2022

Gândul de week-end-418

 Uneori, o temă de viață durează cât viața însăși. 

miercuri, 16 februarie 2022

O altfel de privire-306- spinii...

 Există acea clipă când decizi să te vindeci... e o clipă ca toate celelalte și totuși, exact atunci ceva din interiorul tău ajunge la un anume nivel și știi că acela e momentul în care începe vindecarea ta. Nici nu mai aștepți vreo salvare din afară ci pur și simplu îți iei tot răgazul să găsești spinii dureroși pe care îi porți. 

Țin minte că în copilăria mică se întâmpla adeseori să calc pe vreun spin ori chiar și o piuneză și îmi luam tot timpul necesar să mi le scot din talpă, iar dacă era vreun țep prea fin și care intrase deja adânc îl căutam cu vârful unui ac înroșit până îmi ieșea din carne. Mă surprindea de fiecare dată ușurarea pe care o simțeam în locul dureros imediat ce spinul ori țepul ieșea din corpul meu. Chiar dacă rămânea o urmă ce mai sângera o vreme, durerea dispărea complet.

Mă gândesc că deși totul îmi era atât de limpede în cazul țepilor fizici, am lăsat prea mult timp să treacă în ceea ce privește spinii din suflet... îi port de prea multă vreme și îmi e clar faptul că e momentul să îi scot rând pe rând din carnea sufletului... este vremea deplinei iertări și a curățării de spini. 




duminică, 6 februarie 2022

O altfel de privire-305- Cum vezi lumea...

 - M-ați lăsat acolo singură cu ea! mi-a zis în timp ce bea în liniște conținutul unui capac de termos umplut pe jumătate cu vin roșu de țară.

Am privit-o îndelung; îmi știam momentul când am mers înainte fără să privesc în urmă... știam și că se va descurca oricum... 

- Iartă-mă! i-am zis. Și i-am povestit ce am trăit cu o clipă înainte de a lua decizia să merg drept fără să privesc în urmă.

-Ok, mi-a zis. Oricum, știi, în situații de genul ăsta îmi iau timpul să observ psihologia oamenilor. Ei bine, cred că femeia asta are o părere greșită despre Viață și tot ceea ce trăiește negativ se datorează tocmai acestei păreri. Dar ea nu înțelege asta. Tot timpul cât a vorbit a privit undeva, dincolo de aparent, apoi a luat încă o înghițitură din vinul roșu de țară. 

O priveam cu acel sentiment de încânatre uimită pe care mi le trezește uneori, în momente ca acestea și pe care probabil le-am trezit și eu în părinții mei.

***

Există pe lumea asta vârste și vârste... unii oameni știu fără să îi învețe cineva... știu pur și simplu, din experiența sufletului sau a spiritului lor și indiferent de vârsta pe care actele de naștere o declară, sunt mult  avansați în maturitate. Pe ei nu îi poți păcăli cu vorbe, uneori nici cu gesturi. Ei te văd așa cum ești în nuditatea spiritului tău; apoi decid dacă le ești prieten sau nu. Singurul lucru pe care îl poți face ca să schimbi  situația este să crești și să îți dorești asta. 

***

- M-am săturat să aștept să crească! mi-a zis cu alt prilej. Și mi-am văzut toate trăirile la limită rămânând lângă oameni ce nu dădeau vreun semn că își doresc să depășească vârsta copilăriei. 






vineri, 4 februarie 2022

Gândul de week-end-417

 Bunătatea fără discernământ pare soră cu răutatea.

duminică, 30 ianuarie 2022

Gândul de week-end-416

 Unii oameni găsesc singuri pacea, alții profită de pacea primilor. 

miercuri, 26 ianuarie 2022

Taine-27

Ca o sinusoidă

între firesc

și ciudat

viața -mi se arată

ca un șirag

alb -negru

colorat

viața-mi se înfășoară

ca o pulsație

între rece și cald

viața-mi se dilată

ca o gură de aer

când rece când cald

viața mi se strecoară

ca un quasar ciudat

viața-mi șoptește

ca un Nimeni 

ca un Cineva

Viața-mi se trăiește. 

luni, 24 ianuarie 2022

O altfel de privire-303- Prin urmare...

 Vezi tu, sunt deja mulți ani de când am știut că îmi sunt sau nu pe plac în anumite situații... și atunci când semtimentul că nu mă plac a devenit atât de evident încât simțeam dureri fizice, am decis să fac lucruri care îmi dau sentimentul de armonie cu mine, de echilibru și pace. Totul a început cu peste cincisprezece ani în urmă când, întâmplător am cunoscut un om cu care am început să vorbesc ... vorbeam despre viață și despre orice și atunci, în acele discuții am simțit că pot identifica în mod clar ceea ce nu vreau sau nu mai vreau să trăiesc. Cum am avut mereu dificultăți în a-mi creiona ceea ce vreau, mi-a fost mai ușor să știu ceea ce nu vreau să fiu, să fac, să trăiesc.  Cu timpul am putut să înțeleg mai bine anumite situații și să mă cunosc mai bine, până când am făcut ceea ce consider a fi un salt important în viața mea, acel „Și eu merit!” pe care mi l-am spus răspicat într-o bună zi. 

Prin urmare am învățat să identific acele situații care mă făceau să îmi trec timpul cu sentimentul de „arunci mărgăritare porcilor” ori ceea ce numeam pe atunci, sentimentul de a „face bine cu sila”; nu mai las deci timpul să-mi treacă încercând să îți arăt modul în care consider că îți irosești șansele, ori calitățile, ori modul cum repeți unele erori personale, ci caut să-mi cîștig timpul ghidându-mă după o viziune superioară a ceea ce sunt și ce cred că pot să fac cât trăiesc. Am învățat să accept că și tu ești o ființă pe deplin înzestrată cu tot ce îți e necesar ca să trăiești, să îți cauți și să găsești tot ce îți e necesar, am învățat să accept că modul cum o faci ține de tot ceea ce ești, de convingeri, istoric personal, anturaj și de multe ori mă uit atent mai degrabă la acest tot în care includ sufletul tău, nu mă mai uit doar la el.  Cu vremea, deși mult timp am considerat aceasta perspectivă ca fiind o abordare superficială, mi-am reconsiderat părerea și știu că la un anume soroc vom înțelege amândoi și lumea celuilalt... sau niciodată... și asta nu îmi mai dă fiori. 


 Mă gândesc tot mai des la trecerea noastră prin ceea ce numim Viață, la rostul și darul nostru, la sensul pe care îl dăm existenței noastre și la calitatea a ceea ce lăsăm după trecerea noastră. 

În ultimul timp, citind una din cărțile lui Sir Ken Robinson, mi-l imaginez cu ochii minții „vorbind ” cuvintele din carte, îi aud sunetul vocii, îi văd felul de a fi în discursurile din fața publicului de la Ted”s  și apoi mă gândesc că omul acesta, care îmi e atât de familiar, pe care îl simt atât de aproape, care a murit în august 2020 dar care mă face atât de viu să mă gândesc la ceea ce alegem să facem cu lumea noastră interioară, la felul cum o folosim, cum decidem să o punem în folosul acestei lumi exterioare  care dăinuie și după dipariția noastră. Sunt un om care trăiește fără familia natală de mult timp, care a simțit acut golul rămas pe lume după dispariția lor, dar care, după plecarea  lui Sir Ken Robinson, ca și a lui Wayne Dyer mai demult, simte puternic nevoia de a trăi într-un mod elevat, onorabil, cald, iubitor.

 Prin urmare ceva din mine nu s-ar mai putea simți împăcat dacă aș trăi alături de cineva care nu are aceleași idealuri, același țel de sinceritate, integritate, onoare. Și pentru că și sufletul meu e la fel de important îi aleg cu grijă anturajul, hrana, provocările. 



vineri, 21 ianuarie 2022

Gândul de week-end-415

 Există o graniță dincolo de care poți trăi fără să aștepți milă ori răzbunare și asta te face OM. 

O altfel de privire- 302-Atingerea

 Pentru mine atingerea se întâmplă cu mult timp înaintea contactului fizic, a unei strângeri de mână, îmbrățișări ori sărut. De fiecare dată când ne întâlnim în gând sau suntem fizic la distanță mică, simt deja cum sufletele noastre se ating, își vorbesc, se împacă ori se războiesc. Precum o lunetă ce înlesnește mai buna vedere a stelelor, tot așa sufletul meu percepe angoasele, tristețile, zidurile dinăuntrul tău, demonii pe care îi găzduiești, neputințele. 

Fac parte din acea categorie de oameni care poate înțelege și iubi pe oricinie cu o iubire egală; pot simți și părțile în echilibru și pe celelalte fără să mă sperie asta și de multe ori am mers tocmai spre aceia unde era mai mult dezechilibru ca să aduc bunătate, înțelegere, lumină, căldură. M-am considerat adeseori o Mamă a răniților și am mers de multe ori mai ales spre ei. La un anume soroc am simțit însă că dincolo de răni există și altceva, ca un Privitor  ce veghează în interiorul celuilalt și care îi gestionează intențiile; și atunci, dincolo de rănile fiecăruia, am început să simt intențiile care însoțesc gesturile, cuvintele, faptele sale. 

Prin urmare, ceea ce s-a schimbat, poate fundamental în ceea ce trăiesc în relație cu oamenii, este faptul că mă ghidez după cât de mult oamenii își doresc să fie Buni, își doresc să fie ei înșiși dătători de echilibru și inspirație, după cât de mult sunt dispuși să se schimbe pentru a înțelege, a ierta, a lăsa viața să curgă prin ei fără să-i oprească fluxul. 

***

Pentru mine atingerea se întâmplă cu mult înainte de contactul fizic și atunci, în întâlnirea dintre sufletele noastre știu dacă vom continua drumul împreună sau nu.



 

miercuri, 19 ianuarie 2022

O altfel de privire-301- Drumul

De fiecare dată când pornesc la drum, duc cu mine imaginea unei destinații; uneori ea îmi apare cu precizie, alteori e foarte ștearsă.  Mult timp am simțit în diferite contexte  potrivire  ori disonanță, până când, călătorind fie pe jos, fie cu mașina, drumul în sine, mi-a adus o trăire ce mă îndemna să o simt iar și iar.

Precum îndrăgostitul care în singurătate fiind, își rememorează  chipul iubitei de nenumărate ori pentru a retrăi clipele petrecute împreună, tot așa și eu simt adeseori cum mă cheamă  imaginea drumului, cum aștept cu înfrigurare momentul în care încep următoarea călătorie.  Și asta pentru că din multele ipostaze în care mă aflu pe lumea asta, doar pe drum simt cum lumea dinăuntrul meu, lumea care sunt și care va dispărea în același timp cu ființa mea terestră, se simte în largul ei împreună cu lumea dinafară, lumea care va rămâne mereu după ce fiecare dintre noi va pieri. Doar pe Drum cele două lumi se recunosc, se înțeleg, se oglindesc, se revelează. Adeseori privirea mea fizică întâlnind imaginile din lumea reală primește răspuns prin sunetele ori ritmurile, unduirile de trăire din lumea interioară. Alteori, lumina, cerul, soarele, vântul se schimbă în nuanțe și mlădieri ce îmi vorbesc direct și se recunosc în oglindiri. Pe drum se întâmplă  alchimizări și metamorfoze. 





luni, 17 ianuarie 2022

Gândul de week-end -414

 În interacțiunile noastre, un profund respect de sine face ca  interlocutorul să se  simtă și el respectat. 

sâmbătă, 8 ianuarie 2022

O altfel de privire-300- O viață de Ronin

           Se spune că au fost 47 de Ronini, acei samurai care au trăit o vreme fără a avea cui sluji, care au rămas credincioși stăpânului lor și care l-au răzbunat, restabilind adevărul și restabilindu-i onoarea. Chiar dacă pare utopic sau pare că ține de partea schizo a ființei mele, ei bine, viața asta îmi pare că sunt un alt fel de Ronin, adeseori desuet dar care păstrează un cod al onoarei, o loialitate și o iubire doar de puțini înțelese.  Am iubit și am înșelat, am luptat și am trădat, am continuat și am renunțat și cu toate astea, precum un fir roșu al existenței mele, rămâne acea conduită, acel cod pe care nici eu nu îl aprob în totalitate, al veritabililor samurai ce îmi definește felul de a fi. Adeseori m-am simțit precum un Ronin rămas fidel unui Stăpân absent, loial cuiva ce nu mai există, ori nu mai continuă să fie alături de mine, în prietenie, iubire, credință, viață. Felul meu de a înțelege legăturile între oameni, adeseori s-a dovedit nepotrivit vremurilor, dar atât de plin de sens în altă cultură, ori în alte circumstanțe. 

***

Fiică a cireșului, născută într-o țară în care onoarea nu este o valoare,  m-am simțit adeseori nepotrivită vremurilor, culturii, grupului, familiei. Până la urmă, cel mai mult mă regăsesc în postura de Ronin al unui ideal ucis cândva și pe care continuu să îl port în suflet, ascuns sau la vedere, al unui stindard sfâșiat în condiții obscure, dar pe care îl tot refac periodic. 

***

Altădată singurătatea mă întrista, sau îmi dădea acea nostalgie asemănătoare cu jalea, acum însă, mă face să mă simt plină de sens și direcție, singurătatea este un aliat și face pereche cu înțelepciunea, ori cu pacea, ori cu așezarea.  

Poate că la urma urmei,. fiecare dintre noi se simte precum un ronin fără să înțeleagă  acest fapt, se simte ca un luptător fără stindard ori stăpân, dar care rămâne în esența sa fidel a ceea ce a fost la începuturi. 

Există în fiecare dintre noi o esență  și o corcitură, și până la final, esența învinge. 




                                                                                                                                       

luni, 3 ianuarie 2022

Gândul de week-end-413

 Alegem să fim în preajma unor oameni și nu a altora, pentru ceea ce trăim cu ei, pentru cum ne simțim în preajma lor și nu pentru ceea ce sunt ei. 

sâmbătă, 1 ianuarie 2022

O altfel de privire-299- Privind peste umăr cu înțelepciune

 Am făcut deja primii pași în Noul An dar mai arunc o privire, peste umăr cum ziceam, ca să păstrez înțelepciunea din ceea ce am trăit. Pentru mine 2021 rămâne un an anume, cu niște trăiri de care nu mă credeam capabilă, cu anumite tatonări ori chiar forțări ale limitelor mele, dar care mi-a adus atât de multe încât nu pot decât să îl privesc ca pe un an Maestru pentru evoluția mea. Nu pot spune că mi-a  adus ceea ce îmi planificasem ca romantism ori idealuri, în schimb am învățat atât de multe despre A Trăi în neatașamente și iluzii  încât, în ciuda aparențelor, rămâne unul din anii mei preferați. 

2021 mi-a adus multe, multe revelații acolo unde obișnuiam să mă mint, acolo unde cosmetizam ori puneam o etichetă ce nu corespundea cu realitatea celuilalt. Și asta a venit exact de la cei doi oameni pe care îi purtam în suflet într-un mod special; totul a început devreme, prin ianuarie și a continuat până când acum, în decembrie am înțeles și mai mult vorbele lui Dan Puric: „Viața-i viață dar și multă nălucire”. Așa că voi, cei mai iubiți de mine ca prieteni, mi-ați adus lecția respectării liberului arbitru chiar când înțelegi că celălalt decide eronat, chiar când simți că celălalt nu este aliniat, echilibrat, ori  simți că îți face rău ceea ce manifestă, spune, face.  Acum, la ceas de nou început vă mulțumesc pentru această lecție, pentru ceea ce ați luat, fiți sănătoși și ocrotiți pe drumul vostru!

Vin apoi experiențele uimitoare trăite în mijlocul naturii, prieteniile noi, tovărășiile, acel „abia aștept să te îmbrățișez, căci îmbrățișarea unui om al muntelui este inegalabilă, unică, adevărată!” Retrăiesc cu mare bucurie și căldură în suflet experiențele solitare în doi, mai ales Mălăieștii, care rămân pentru mine ca reper de fericire,  cele două întâlniri cu urșii în situații diferite, uimitoarea întâlnire cu cei trei băieți montaniarzi dintre care unul era orb și trăia bucuria drumețiilor ca oricare dintre noi, atingerea limitelor fizice în urcușul de patru ore și jumătate când corpul meu s-a răzvrătit de câteva ori și când mintea l-a condus totuși până la capăt, sprijinul la nevoie, infinit de neprețuit, imaginile care îți opreau respirația și când sufletul creștea până la contopirea cu ele, pădurea în toate culorile ei și amintirile dintr-o viață trecută. 

Pe un alt nivel îmi apar întâlnirile cele noi, trările ciudate și încă de neînțeles cu un om anume, reîntâlnirea în suflet cu fetele mele și familia pe care am clădit-o împreună, complicitatea, emoțiile, râsetele, glumele, susținerea reciprocă; pașii ascendenți în profesie, coaching-ul și revelațiile personale, toate drumurile noi, provocările acceptate, ispitele refuzate, revenirea spre centru, ființele dragi care au plecat neașteptat spre alte zări, înțelesurile noi, întoarcerea la mine...

Prin urmare,  anul acesta rămâne ca simbolul înțelegerii că există cu adevărat Ceva sau Cineva care știe ce și când avem nevoie și ni le trimite în modul cel mai frumos posibil, la momentul neașteptat.  De asemenea, rămâne  anul în care am recunoscut moștenirea pe care am primit-o de la părinți, bunici, neam și care îmi este de un folos superior, pentru care sunt infinit recunoscătoare. 

Pe un alt fundal de suflet îmi rămân cuvintele repetate cu o voce anume. „Ești bine? Da, mulțumesc. Ce pot face pentru tine? Ești supărată? Nu, doar vreau  să nu mă mai contactezi. Ți-am zis de atunci că mi-e frică de tine! De ce? De când te-am văzut, mi-a fost frică de tine,  pentru că ești ireală! și știam că așa ceva nu e posibil și că voi suferi.” 

Și tot în anul acesta m-am întâlnit într-o conversație uimitoare cu mine, într-o trăire ce mi-a adus revelații unice și care m-a făcut să privesc totul dintr-o altă perspectivă. Într-o noapte de sâmbătă am înțeles că nu puteam merge la culcare cu mine, că pentru prima dată în viața asta, atmosfera dintre mine și mine era de nesuportat în realitatea de acum. Atunci m-am ridicat din pat și am făcut o înțelegere cu mine,  ce mi-a adus liniștea mult dorită. 

Anul s-a sfârșit cu promisiunea ca de fiecare dată când voi susține, ajuta, oferi, să nu o mai fac în detrimentul meu! În cel mai bun caz să fie spre câștig reciproc!


Rămas bun, 2021, An bogat în trăiri cu rost și înțelesuri!