Fiecare dintre noi are o mulțime de filtre prin care percepe și comunică: alcătuirea anatomică ne aduce confirmarea filtrelor prin care vedem, ori auzim, mirosim, ori gustăm. Dincolo de aceste filtre strict fizice, există și acelea cu care percepem lumea, oamenii, situațiile. Nu o dată am remarcat că ceea ce pentru mine era într-un fel, pentru altcineva era cu totul diferit. Bineînțeles că este plăcut o vreme să ai alături oameni care au aceleași percepții ca și tine, asta dă un fel de încredere, un sentiment de includere, aparteneță, dar, pe termen lung poate să aducă limitare și lipsă de evoluție.
***
O anume discrepanță repetitivă din parcursul vieții mele m-a făcut recent să mă opresc asupra acestui fel în care ne „uităm” la ceea ce trăim. Undeva, într-un subtil al fiecăruia, există tatuată în esența sa această plasă-filtru care stă între sinele său și ceea ce trăiește. Plasa aceasta este alcătuită din ochiuri, asemenea tricotajelor sau plaselor pescărești. Nodurile sale reprezintă umbrele omului respectiv, felul dezechilibrat prin care trece el uneori. Aceste umbre sunt semnătura a tot ceea ce este neînțeles, ori acceptat ca adevăr dintr-o stare nearmonioasă: de frică, furie, lăcomie, judecată etc. Cu cât aceste noduri sunt mai mari și mai groase, cu atât ochiurile sunt mai mici și ceea ce vedem, percepem, simțim este mai încărcat de disfuncții.
Ce avem de făcut este să acceptăm acest filtru ca fiind real și că el ne face să fim asemeni tuturor celorlalți, să ne „uităm” cu blândețe la ochiurie noastre și la nodurile care nu vor dispărea niciodată deplin și să înțelegem că tot ce ține de noi în starea actuală este să șlefuim acele noduri sau măcar să le recunoaștem
De exemplu, în ceea ce mă privește, am recunoscut nodul dependenței care îmi dă iluzia confortului, a apartenenței, a comuniunii. Periodic acțiunile mele, deciziile pe care le iau sunt influențate de acest nod, fără ca eu să fiu conștientă. În timp însă, această umbră a dependenței îmi afectează stima de sine și mă face să mă autosabotez, ajungând în situații dificile sau uneori insuportabile căci trăiesc acea tensiune dintre mine și mine la cote exagerate. Prin urmare, ceva din mine a învățat că poate readuce echilibrul prin inventivitate așa că, atunci când presiunea interioară devine de nesuportat, o anume clapetă interioară comută spre o idee, spre un drum nou, spre o înțelegere nouă și acest proces mă duce în acea stare de liniște, de pace și încredere.
În același mod, fiecare din celelalte noduri reprezintă pentru noi calea spre starea armonioasă, spre edenul personal. ”L' enfer c'est les autres" poate fi înțeles și ca "L'enfer c'est les ombres de moi-meme".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu