Privind liniștit, fără urmă de afect la oameni, apare evident felul în care își trăiesc contradicțiile... dacă ar fi să descriu oamenii printr-un singur cuvânt, acesta ar fi contradictorii.
Contradicțiile în esență nu sunt distructive, atâta timp cât sunt trăite din postura celui ce poate compara diferențele ca să își mențină drumul drept. Este important să cunoști că este necesară o constantă, o linie de mijloc pentru a putea înainta ... până la urmă, oricât de mult ai oscila cu mașina pe un drum, nu poți merge în același timp în două direcții diferite. În mod asemănător, în viață este necesar să cunoști și să înțelegi și ce e de-a dreapta și ce e de-a stânga, dar să îți menții o constantă, o cale de mijloc. Până atunci însă oamenii se manifestă bipolar, sau multipolar în privința felului de a fi, de a gândi, de a simți. Contradicția care de departe ocupă primul loc este aceea dintre ceea ce spun și ceea ce fac, urmată de ceea ce cred ei că este benefic pentru celălalt și ceea ce este cu adevărat; vine apoi contradicția dintre nevoile trupului, sufletului, spiritului și ceea ce își oferă omul însuși prin gesturi atât de repetate încât devin drumuri glisante unidirecționat; o contradicție importantă este și aceea dintre dorința de a evita conflictele și manifestarea exact a acelor gesturi care le generează; ori afirmarea existenței iubirii și manifestarea în acțiuni care dovedesc tocmai lipsa ei; există o contradicție la nivel de mod de trai personal și afirmația că ceilalți sunt cei care ne generează derapajele; după cum există contradicția între a nu te încrede în oameni în general și a avea încredere exact în cei care ar dori să nu te împlinești pentru că ar avea ei înșiși de pierdut. M-a frapat mai ales la oamenii declarați spirituali, avansați pe această cale, declarația că tot ce fac este dezinteresat și în slujba evoluției umane, dar în fapte și în cuvinte manifestau dispreț, autosuficiență, aroganță și superioritate necamuflată.
***
Cât timp ignorăm contradicțiile pe care le trăim, viața noastră este o sinusoidă care are deschisă fiecare buclă și care, privită de sus, pare un ghem de fire dezlănțuite în toate direcțiile.
Odată ce devii conștient de nevoia ta principală și de idealul tău, odată ce știi cu adevărat ce îți dorești, ce îți e benefic și ce contează pentru tine, atunci e ca și cum pe cerul personal se naște steaua magilor mai luminoasă ca oricând, și care, asemeni unui far îți va arăta direcția pe orice furtună, iar sinusoidele inevitabile ale vieții tale se modelează frumos înspre o singură cale, calea scrisă de la început în pliul inimii.
Contradicțiile sunt un motor important și puternic al vieții atâta timp cât le înțelegi existența și rostul, dar pot fi generatoare de hărțuiri, slăbiciuni, conflicte pustiitoare, atâta timp cât te lași sub dominația lor.
***
A propos: să fii bun, generos, iubitor, asumat, integru, etc reprezintă conturul căii pe care o parcurgi, trasat cu un marker îngroșat, în toate manifestările existenței tale: material, sufletesc, spiritual. Dacă însă ești toate astea la ocazii diferite, de sărbători sau când te simți înduioșat, dacă manifești toate astea față de anumiți oameni dar față de alții nu, dacă ești doar uneori, atunci încă mai e de aflat, înțeles, crescut.
***
Să ne fie Calea un Crăciun perpetuu, să fim Iubire, generozitate, blândețe, înțelepciune!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu