Gândul de week-end-486

 În mod bizar, cei care sunt aparținători ai unei grupări de orice fel va fi fiind ea, sunt cei mai puțin liberi. 

O altfel de privire-366- Unde este vălul...

 Am plecat în acea excursie cu un puternic sentiment de împlinire și bucurie. De cum am pornit  am simțit cum melodia ce se auzea îmi creștea și îmi umplea sufletul cu o bucurie de o puritate imensă. La prima oprire am intrat în acea benzinărie să caut o înghețată și așteptam să vină casierița. Părea că nu se grăbește, fiind ocupată cu un alt client. Apoi a venit în dreptul meu și a început să vorbească. Am privit-o și brusc mi-au revenit amintiri legate de ea. Am întrebat-o dacă e de multă vreme acolo. Mi-a zis că de la șapte...: Am întrerupt-o și am zis: nu, sunteți de mai mulți ani aici? M-a privit apoi și zâmbind a zis, da, dar am și lipsit vreo doi ani. Atunci i-am spus că o știu de mai bine de zece ani, că am fost acolo în ziua în care adusese prăjituri de acasă și le împărțea clienților. Că umplea cu bucuria ei tot spațiul și lăsa să crească o lumină frumoasă în timp ce vorbea. Deodată a reapărut acea lumină, s-a însuflețit și m-a întrebat dacă chiar îmi amintesc acea vreme. I-am confirmat, mi-am plătit înghețata și am mers lângă partenerii de drum să stau cu ei cât își mâncau sandvișul. Am simțit cum o mână mă cuprinde după umeri, m-am întors și am văzut-o pe acea vânzătoare ce venise lângă mine și a început să îmi povestească tot ce a trăit în acești zece ani. Mi-a zis și că acum e puțin diferit la ea în suflet. I-am spus ce simțeam și că e diferit pentru că acum e altceva;  am văzut-o iar zâmbind. Când am plecat am trecut să o salut, am întrebat-o ce prenume are, i l-am spus pe al meu, ne-am zâmbit și când să plec mi-a spus că întâlnirea noastră i-a adus energie, bucurie. I-am spus că știu, că simțisem la fel. Am plecat cu mult senin, simțeam o anume fericire. 

***

Sunt pe lumea aceasta unele întâlniri în care sufletele se recunosc. Nu știi nimic despre omul din fața ta și în același timp știi tot ce contează și atât timp cât durează întâlnirea sufletele simt acea bucurie a dez-văluririi, a arătării de sine și fericirea acceptării depline a acelei dezgoliri. Am continuat acea excursie trăind o dospire a fericirii și o incandescență crescută a înlăuntrului ce m-a încălzit toată ziua. Și știu că și de partea cealaltă s-a produs o limpezire și o repunere în rost. 

Gândul de week-end-485

 Oare marea lecție în iubire este să înveți să îl iubești pe celălalt așa cum o face el și să nu răspunzi cu același fel de iubire de fiecare dată?

O altfel de privire-365-Irezistibilul

 Pentru fiecare dintre noi există pe lumea asta ceva căruia nu-i poate rezista, către care se duce ca vrăjit.

 Pentru mine este acea „umbră a unui gând” cum spunea Nichita, acel ceva nici deplin arătat dar nici total ascuns care îmi pare de un farmec nespus. 

Trăiesc acest sentiment în unele conversații, când ascult unele melodii sau mai ales când sunt la munte. Muntele îmi apare cu acel „je ne sais quoi” plin de mister indiferent de unde îl privesc. Fie că sunt la poalele lui, fie că îi străbat pădurile, fie că îi gâdil crestele cu ființa-mi, felul cum cade lumina pe anumite porțiuni, felul cum se reflectă cerul în priviri ori cum ghicesc adâncimea pădurii după cum cad razele soarelui prin frunziș, toate astea  mă fac să simt cum urcă în ființa mea o dorință unică, ce estompează orice altceva  și eu alunec în misterul întrezărit. 

Trebuie că această trăire să-mi  fi făcut rădăcini adânci în ființă căci am ajuns să caut această simțire și în relațiile umane: nu mă mai mulțumesc discuțiile banale despre ce se întâmplă în cotidian, mă plictisesc chiar, nu mai pot participa activ la relatările constante despre ceea ce lipsește sau ce nu merge bine în plan personal sau lumesc, dacă acele constatări nu aduc și soluții viabile ci sunt emise în aer ca simple plângeri: le simt chiar ca pe șfichiuiri ori bice în esența mea. 

De aceea, în ultimul timp am ajuns să mă accept cu blândețe și bucurie, să-mi onorez chiar solitudinile ori însoțirile invizibile pentru mulți dar care îmi animă universul, să-mi asist transformările cu un zâmbet de aprobare caldă: tot mai mult mă simt în pace și  armonie cu ceea ce mi se dezvăluie prin mijlocirea naturii, pământului și animalelor.