O altfel de privire-380- Ieri...

 Ieri era încă iarnă, mă așezam iar în spațiul îngust al bârlogului și tăceam în întreg universul. Ieri încă îmi simțeam crengile uscate și reci, curgeau șiroaiele ploilor potrivnice pe trunchiul meu nemișcat. Ieri încă priveam mut la teatrul lumii și mă ștergeam voit din cotidian. 

Azi îmi simt mugurii în pârg... deodată și fără motiv îmi știu boboci plesnind în ființa-mi; îi văd chiar și îi contemplu, îi aud deja cum se desfac spre soare, îmbujorați.  Azi sunt primăvară și simt cum colțul ierbii trece prin piele, cum porii se încălzesc mieriu și cum petale roz îmi îmbujorează sufletul. 

Ieri era încă iarnă... azi e deja primăvară. 

Gândul de week-end-498

 Există oameni care fac și vorbesc, există oameni care vorbesc și nu fac, există oameni care fac și nu vorbesc. Și exista oameni care văd toate aceste feluri.

O altfel de privire-379-Schimbarea

 Asociem adeseori schimbările benefice cu situații sau lucruri bune care vin spre noi ca o minune, de exemplu o ofertă pentru un job mai bine plătit, sau mai  apreciat, ori cu șansa achiziționării în condiții favorabile a unui bun: mașină, teren, casă, etc, ori cu un parteneriat ce ne aduce creștere și maturizare, însă foarte rar asociem schimbările benefice cu felul diferit în care ne purtăm NOI față de ceea ce vine în viața noastră. 

Există acele momente când nu mai simțim nici presiune, nici invidie, nici furie ori nedreptate, când nu ne mai traversează nicio urmă de emoție ce se dizolvă în lacrimi, când inima nu ne mai bate aiurea ori gândul nu se mai duce spre panică ori angoasă. Cred că acestea sunt cadourile cele mai de preț ale vieții, schimbările cu adevărat benefice pe care le putem trăi cât existăm fizic. Și mai ales când și  știm că totul e diferit în noi atunci când se repetă circumstanțele. 

Gândul de week-end-497

 Atunci când ceea ce te făcea să plângi în povestea ta  devine prilej de sens și bucurie, ești vindecat 

Gândul de week-end-496

 În cultura japoneză se face distincție între a fi primul și a fi de folos, iar fericirea apare  în condițiile celui de al doilea aspect. 

O altfel de privire-378- Uniunea

Unii o numesc contemplare, eu îi spun uniune. Mi se întâmplă să mă alătur unui peisaj, unei imagini sau unei lumini anume într-o stare de neclintire fizică și într-o liniște interioară totală. Atunci, în acele momente, se întâmplă ca interiorul meu și interiorul acelui moment să fie o singură respirație. Uneori, foarte rar, fac această alipire alături de o altă ființă, și știu că într-un anume fel pe care nu îl descifrez încă, se creează o alăturare multiplicată, că și acela este prins în această uniune.În acele clipe sunt puntea prin care o altă ființă poate accede la invizibil, la neștiut și abia acum înțeleg că această stare este de o anume grație și de o anume uimire mută, pe care celălalt o confundă cu accesul la ființa mea, dar eu sunt doar puntea spre o fereastră invizibilă.

Câteodată contemplu vastitatea și frumusețea vieții în compania unui alt suflet și se întâmplă ca acela să creadă că a ajuns în sufletul meu când de fapt, aceea a fost întâmplarea care l-a dus până în pragul propriei ființe. 

 ***

 Sunt dintre acei oameni care au o legătură invizibilă cu neștiutul, mă hrănesc periodic din contemplarea lui și sporadic, la un soroc nebănuit, aleg să port și alt suflet către fereastra prin care neștiutul îmi zâmbește.