Taine-51-Unica

 M-a întrebat

ce fel 

de femeie

vreau 

să fiu.

Unică, 

i-am spus,

Unică 

în viața 

unui 

bărbat, 

am repetat.

Credeam 

atunci

că voi fi

femeia 

unui singur

bărbat

 sute,

mii

de ani.

Nu știam

că Unică

este acea 

femeie

care 

transformă,

 modelează,

 schimbă

parcursuri,

care face

să răsară

lumina

în viața

celuilalt, 

îl face

să atingă 

inefabilul,

și stelele,

minunile

și tainele.

Și care 

devine Unică 

doar după

plecarea sa,

prin tot

ceea 

ce se 

schimbă, 

se modelează,

se transformă

în celălalt

în absența

ei.

Voiam 

atunci, 

la început,

să rămân 

mult timp

alături

și să fiu

Unică.

Acum știu

că

sunt

Unică. 

Taine-50

 Vezi tu, 

știam,

mereu am știut

că nu vei 

ști,

nu vei putea, 

să iubești 

așa cum știu eu, 

cum pot eu

iubi.

Vezi tu,

știam

că mă vei trăda

că mă vei 

înșela

cu alta

cu mama ta

cu oricine

și iată

că vremea

a arătat

că deși 

știam

toate acestea

am vrut să 

aflu 

iubirea ta. 

Taine-49

 Mă făcusem

mică

precum un strop

precum o lacrimă

precum o picătură

de neant

mă făcusem 

mică

precum un liliputan

un pigmeu

ajunsesem 

fără de contur

fără de limită 

eram

voiam să încap în 

lumea ta

și credeam 

că din iubire

trebuie să te modifici

 să te potrivești

în lumea celuilalt. 

Mă făcusem mică

precum un punct 

și tot nu m-am 

potrivit în lumea 

ta. 

Taine 47-Prin...

 Știu că sunt zile

când în repaus fiind

trec prin mine

generații, 

particule, 

timpul.

Sunt și zile când

în mișcare fiind

trec eu prin

 generații,

straturi,

timp.

Și mai este

 această zi

când de nicăieri

 simt simultan

că trupul meu,

sufletul

și acel ceva

ce sunt mereu

trece prin 

generații, particule 

timp 

care și ele

trec acum 

prin 

mine.

La urmă,

am  întrebat

dacă arsura 

ce a rămas 

ca un tatuaj

e din prea mult

 focu-mi

sau din multă

gheața lumii.

***

Am aflat

că e 

de fapt

pecetea-mi

de dinainte

de a trece prin...

Taine-46-Întâmplare

 Sufletul tău 

sufletul meu

două sfere

una în mișcare

mereu

una în contemplare

mereu

sufletul tău

sufletul meu

s-au găsit

abia acum

după ce 

am locuit

ceva veacuri

după ce ne-am

înecat în 

ceva certuri

după ce 

ne-am pierdut

am rătăcit 

prea des,

prea mult.

Eu, îmi aflu

suflul în 

constanță

tu, îți afli

suflul în 

schimbare

 perpetuă.

Tu te-ai născut

din mine

ca și eu, 

peste ani,

să mă nasc

din tine. 

Iată

zidurile

s-au spart

lăsând

mugurii 

să rodească 

pe vechile

creneluri. 

(ptr Ioa)

Taine-45- Oare...

 Oare

ar exista 

iubirea,

tristețea,

furia,

generozitatea,

iertarea,

invidia,

și oricare alt

sentiment,

prin 

ele

însele,

sau 

pentru 

ca ele să existe

e necesar 

să fie 

mai întâi

născute

purtate

crescute

într-un 

suflet 

de om?

Taine-44- Mi-a zis

 Mi-a zis

că de-acum 

totul va fi

șters

uitat

iertat.

Mi-a zis 

că pot 

să mai privesc

doar o dată

înapoi.

Am ezitat 

o vreme

ce să mai văd

sau

cum să văd

altfel totul

mă întrebam

Și apoi

brusc

am aflat cum 

până acum

am trăit

tot ce am visat

ce am dorit

ce am sperat

totul presărat 

printre toate

celelalte.

m-am bucurat 

deodată

și m-am lăsat

locuită 

de acel senin

despre care 

știam că există

pe care

eu însămi

 îl locuiam.

 Mi-a zis

că de-acum 

totul va fi

șters

uitat

iertat...

Taine-43-Toamna noastră

 E uimitor cum

în toamnă

verdele 

se transformă

se schimbă

și devine

auriu 

ruginiu

vișiniu

maroniu.

E uimitor cum

în toamnă 

inima noastră

se schimbă

se multiplică

și devine

un mozaic 

de inimi

o paletă

de culori 

de sentimente

inima de vioară 

ruginie

 inima de 

aur  tinerie

inima roz

de iubire

și inima

coaptă 

în pârg 

a înțelepciunii

târzii.

E uimitor cum

în toamnă

sufletul nostru 

se schimbă

în mii de nuanțe 

ce cad lin

 înspre iarnă 

ca să reapară

verde crud 

tânăr 

peste cumpăna

din veac. 

Taine-42

 Mi-ai spus

să închid ochii

și să aștept

apoi 

în mâna 

făcută căuș

mi-ai așezat 

ușor ceva.

Ține ochii închiși,

mi-ai zis.

Ghicește, ce e?

Simțeam în palme ușor

ceea ce îmi încredințaseși

I-am aflat dimensiunile,

consistența,

greutatea.

I-am mângâiat 

dulcea catifelare

E un trandafir,

am spus zâmbind.

Știam că o să îți placă,

mi s-a spus că

femeile iubesc florile. 

Deschide ochii acum.

Când am deschis ochii,

cu uimire mută, 

ți-am aflat sufletul

catifelat în formă de 

trandafir.

Taine-41

Am început

să exersez

mersul 

în picioare

în cuvinte

în gesturi

în priviri.

Am decis

să las 

deoparte

mersul

de-a bușilea

...

ține de 

copilărie

de alint

și ușoară

neputință

...

am decis 

să mă ridic

la statul meu

de om

în picioare

să mă

ridic

în ființă,

în privire,

în a fi. 

Taine-40

 Abia atunci

am aflat

că iubirea

nu eram eu

ci o găzduiam

că tristă nu 

eram eu

ci aveam

o tristețe 

în mine

că mă trecea

 uneori

o inspirație 

de geniu,

o mare bucurie

câteodată

ori jalea.

Abia atunci

am aflat

că emoțiile

mă petreceau

mă încercau,

mă croiau

și că eu,

eu doar 

eram

sunt,

EU SUNT

și e de ajuns. 

Taine-39

M-am gândit

să renunț

la dreptul meu

la ne drept

la ne dreptul  

în armonie

în iubire

în împlinire

Cedez, las liber

dreptul meu

la nedrept.

Oricum,

ignorați-l

mai ales 

ne dreptul la

discernământ,

ne dreptul la 

uniune

și la sinceritate.

Am decis

să accept ne dreptul

la nedrept. 

Taine-38

 Obișnuiam 

să merg

pe drumuri

felurite

mă chema 

mersul 

și calea...

Căutam un 

dincolo

sau un 

altfel

Apoi am aflat

un parcurs

în care am învățat

să vindec

dar mai ales

să refac,

reconstruind. 

și m-am creat

din nou!

Taine-36

 Acum știu

acum  simt

cum în mine

se vindecă 

și mama

și bunica

și mamele lor 

în șir lung

ondulat prin veac.

Acum simt 

cum Rana se face 

tot mai mică

și cum abia acum

Eu pot să fiu

Eu. 

Taine-35- Timpul- în stil stănescian

 Timpul mă privea fix

cu ochiul hulpav de corb

flămând.

Mai lasă-mă, i-am zis,

Mai lasă-mă, 

sau de fapt, 

învață-mă, să te întind, 

Să te lungesc și să te lățesc,

Să te înalț mai des,

Învață-mă să mă mut

Din strânsoarea ghearei flămânde

Și să stau liniștit lângă ochiul

tău oțelit.

Să simt apoi cum mușchii,

și organele, cum creierul

și nodul vieții se lasă în voie,

Se întind pe spate, sau pe-o rână,

cum contemplă curgerea lină a norilor,

Viața toată ca pe-o curgere lină a norilor.

Timpul mă privea fix, 

Cu ochiul flămând de corb ,

cu ochiul tăios, implacabil, înfometat.

abia în durerea acelei strânsori, 

am aflat destinderea întreagă,

curgerea lină, chiar  nepăsarea aparentă,

și brazda, și sorocul.

Timpul mă privea flămând 

și atunci am putut să ridic privirea și

să mă uit la rându-mi 

în rotundul de iris oțelit. 

Privirile ni s-au întâlnit,

S-au unit și apoi,

Timpul a plecat EU, 

și eu am rămas TIMP.. 

Taine-34

 Ochii tăi

 săgeți vii

ochii mei

marea din cer.

Ochii tăi

lacrimi ascunse

ochii mei 

izvoare vii.

Ochii tăi

stele în noapte

ochii mei

soare în zi.

ochii noștri

 îmbrățișare

curcubeu 

prin veacuri.

Taine-33

 Atunci 

am știut

că e timpul

să tai

să cioplesc

să topesc

crusta

învelișul gros

și coaja.

Atunci

în acea clipă

când nu m-am mai văzut

în lumina din ochii tăi

am început lucrarea

și cu fiecare scrâșnet

cu fiecare daltă

cu fiecare așchie

ce-mi sărea din trupul lumesc

m-am durut

m-am plâns

m-am subțiat

m-am sculptat

m-am mult șlefuit

și apoi

după un alt timp

m-am mai născut 

o dată!

 nouă

senină, 

alta!

Atunci,

în umbra din ochii tăi,

mi-am fost 

deopotrivă

suavă Galatee

și

Ppygmalion

inspirat. 

Taine 32- Topirea

  E nevoie 

de solid și

de ferm ca să

existe 

înaintarea,

e nevoie de gheață,

 de luciu

ca să fie  

alunecarea,

e nevoie de flăcări,

de aprinderi,

să se producă

lichefierea, 

e nevoie de vânt,

de mișcare,

ca să  trăiești

schimbarea.    

E nevoie de

iertare

 de femeie, 

de bărbat, 

de copil   

ca să simți

mântuirea.                                                                                                       

Taine-31- Timpul

 Există,

Mi-e clară de-acum,

acea clipă anume

acel da și acel nu.

Am învățat să stau

să cuprind Da-ul 

deplin ,

să aștept. 

Am învățat să primesc 

Nu-ul senin.

Am pășit dincolo

de Da și Nu 

m-am sălășluit 

Taine-30- Ploaia

 Mi-a zis că sunt

Precum vântul 

din preerie

mângâietor, cald, ușor,

nebun, tăios, aprig.

Și-am fost...

Mi-ai spus că sunt

Precum pământul 

rodnic, fertil, primitor,

apăsător, greu, copleșitor.

Și-am fost...

Mi-ai zis că sunt

 Precum marea,

constantă, necuprinsă, 

liniștitoare,

Tulbure, maree, val.

Și-am fost...

Mi-ai spus că sunt

Precum ploaia,

de vară, ușoară, repede, balsam,

furtună, vuiet, pasiune.

Și am fost...

Fulg, eter, rază

spune-mi!

Mugur, zare, zenith,

scânteie, muză,

să-mi zici! 

Și-o să fiu!