Abia atunci
am aflat
că iubirea
nu eram eu
ci o găzduiam
că tristă nu
eram eu
ci aveam
o tristețe
în mine
că mă trecea
uneori
o inspirație
de geniu,
o mare bucurie
câteodată
ori jalea.
Abia atunci
am aflat
că emoțiile
mă petreceau
mă încercau,
mă croiau
și că eu,
eu doar
eram
sunt,
EU SUNT
și e de ajuns.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu