În orice manifestare a vieții există o miză: în natură este viața însăși, în societate miza este dată de sensul pe care fiecare om îl dă vieții. Astfel, deși în esență aceeași, miza îmbracă forme atât de diferite încât ajungi să crezi că există o multitudine de lumi.
Lucrurile se simplifică însă atunci când, în mijlocul de haos căutăm să înțelegem ce face ca fiecare om să se comporte într-un anume fel, care este sensul pe care îl dă el vieții. În funcție de acest lucru vom asista la alianțe, la asocieri care pot surprinde, care pot părea ireale dar, care arată cel mai bine elementul comun al lor.
Undeva, într-un pliu al celei mai intime părți a ființei noastre, fiecare dintre noi are informația că în grup ești în siguranță, că în afara grupului ești expus, vulnerabil și viața îți este în pericol, că ești o victimă sigură și că vei pieri.
Acum ceva timp un om care mult timp mi-a fost aproape mi-a spus: „Ai ieșit din turmă, întoarce-te căci altfel ești mult mai vulnerabilă și mai ușor de doborât.” Dincolo de grija pe care am simțit-o în vocea sa, ceva mă deranja... poate cuvântul „turmă”, poate faptul că știam deja cum e acolo și poate că rămăsese în mine o urmă de dezamăgire din trecut: atunci când am decis un alt drum personal care nu avea legătură cu grupul respectiv , grupul a ales să continue cu celălalt partener.
De ce scriu acum? scriu pentru aceia care, ca și mine, nu își găsesc „turma” și merg solitari pe diferitele cărări ale vieții. E nevoie să îți cunoști puterea din adâncul ființei ca să poți continua în acest fel, e nevoie să crezi și să știi că există un sens suprem pentru tot ce există, e nevoie să fi trecut deja prin dezamăgiri și trădări ca să înveți să îți faci alegerile. mai presus de orice e nevoie să nu te minți, să accepți ce dorești cu adevărat și să continui să înaintezi pe Calea ta.
Stând mai multă vreme în afara unui grup, pot observa mizele care țin grupul și oricât am sperat, în fiecare grup încă nu am găsit Omul ca valoare ci ca instrument pentru dorințe personale și oameni care se simt bine în adulare și supunere mințită.
***
Sunt clipe când mă străbate un dor de aparteneță venit de pe undeva din vreo amintire străveche... sunt apoi clipe când solitarii oricărui ev: derviși, samurai, cavaleri rătăcitori ori pustnici mă împuternicesc și îmi picură în vene din elixirul ființei lor.
E un mecanism ciudat în alcătuirea a ceea ce sunt, un fel de lentilă aparte îmi arată dincolo de ceea ce vrea omul din fața mea să pară și atunci, odată ce „văd”, dacă imaginile sunt foarte diferite, dacă omul arată un chip altruist trucat ca să acopere de fapt interese pur personale pe care le poleiază în cuvinte precum „generozitate”, „rigurozitate”, „umanism” „altruism”etc. , atunci mă îndepărtez, stau un timp și pornesc pe alt drum.
„Când cineva te minte, sau te trădează, nu te răzbuna, dar să nu mai ai de-a face cu el!” - Menis Yousry
„Şi preţuim în viaţa toată
Doar oamenii, atâta tot,
Nu ne-om minţi noi niciodată
Nici alţii-a ne minţi nu pot.”- Mihail Lermontov- Înțelegere
