Fiecare obiect, construcție, formă de relief ori așezare se identifică și prin locul pe care îl ocupă în lumea asta. Există însă, dincolo de perceptibil, de fizic și de geografic un loc pe care îl ocupă o relație. Prin ceea ce sunt pentru noi, unii oameni ajung să ocupe chiar un spațiu fizic din lume, ca și cum ființarea lor umple un anume teritoriu. Cât timp trăiesc acei oameni, poți să nici nu interacționezi zilnic cu ei, să nu ai un schimb nici măcar săpătmânal de discuții dar, doar știind că ei trăiesc pe lumea asta să îți dea un anume confort și siguranță, ca un punct fix într-un univers în derivă. Te gândești la cum ar face ei, atunci când nu știi ce decizie să ei, îi suni sau le trimiți un gând, o binecuvântare despre care ei nu vor ști niciodată, toate astea fac ca „locul” pe care îl au acești oameni să devină un adevărat spațiu care se lărgește în timp și care ajunge uneori să devină un teritoriu.
De toate acestea nu ne dăm seama cu adevărat decât în momentul în care acești oameni pleacă din lumea fizică și atunci ne apare pentru prima dată golul... tot spațiu pe care îl ocupau ei în viață fiind devine ca un teritoriu pustiit deodată, un regat al unei muțenii aparte, al unei secete nebănuite.
***
Pentru fiecare dintre noi există pe Pământ oameni țări sau oameni continete și faptul că ei trăiesc face ca însăși viața noastră să aibă acel pământ dintre ape, acel senin dintre nori, acea oază dintre nisipuri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu