sâmbătă, 18 iulie 2015

O altfel de privire-63- Să iubeşti rana...

Tot ceea ce trăim pe lumea asta se spune că are un anume scop şi că nu întâlnim decât acei oameni cu care e menit să ne întâlnim; unii vor veni cu intenţii bune în viaţa noastră, alţii vor încerca să ne testeze sau să ne folosească, ori ne vor păcăli. 

În multe situaţii te poţi simţi doborât sau înşelat ...cele mai mari teste le vei da atunci când vei voi să porţi adevărul iubirii divine pe pământ-  atunci dragostea ta va fi  supusă la încercări dureroase tocmai ca să i se verifice trăinicia.

 Abia atunci, în acele momente, dacă  vei simţi că poţi iubi rana şi pe cel ce ţi-a făcut-o vei şti că sufletul tău nu mai poate fi mutilat în veci, dar şi că îl poţi ajuta cu adevărat  pe celălalt.



duminică, 12 iulie 2015

O altfel de privire- 62- Iluzia





Scene...etape...viaţa... totul pare atât de real de fiecare dată, totul se desfăşoară palpabil şi iluzoriu în acelaşi timp... ce-am visat într-o respirare  a fost apoi...am ştiut o poveste şi am trăit-o la puţin timp... am căutat sentimente şi trăiri şi emoţii şi la o vreme eram în mijlocul unor scene măiestru aranjate de un regizor invizibil ce mă distribuise in rolurile specifice manifestării acelor trăiri... 

***
o piesă de puzzle are o lume a ei particulară... o formă anume, specifică , un colorit unic...fiecare piesă a unui puzzle este singulară...fiecare etapă a vieţii  contribuie la realizarea unui anume puzzle... fiecare etapă  conţine culorile ce se găsesc şi pe alte piese din puzzle-ul respectiv... prin dorinţele noastre ne  colorăm  piesa cu nuanţele necesare îmbinării cu anumite alte piese pe porţiunile comune... în fiecare etapă a vieţii noastre ne întâlnim cu porţiunile celorlalţi care au aceleaşi culori. Trăim prin construirea de puzzle-uri repetate din piesele care suntem în fiecare moment.

 Uneori  îmi imaginez cum fiecare piesă pusă la locul potrivit crează un puzzle care la rândul lui este de fapt o piesă dintr-un puzzle mai mare ce devine piesă într-un puzzle şi mai mare ...şi tot aşa la infinit 

***
 Într-o clipă de alunecare aflăm că fiecare piesă este reflexia pe ecranul vieţii a proiecţiei inspirată de creatorul care suntem.

luni, 6 iulie 2015

O altfel de privire-61-Întâlnirea






Stăteam în aeroport şi aşteptam omul de legătură. Aparent nu era de găsit. La un moment dat a apărut. Am făcut cunoştinţă, ne-am strâns mâinile a salut şi deodată am simţit o altfel de bucurie: senină, aşezată, care nu tulbură în nici un fel. Pe tot parcursul acelui sejur am remarcat momente de sincronicitate la nivel subtil, însă de câte ori încercam gesturi de apropiere pământeană ceva se dezarmoniza. 

***

Stăteam întinsă pe masa de practică în timp ce coechipiera mea desfăşura procedurile necesare realizării terapiei pe care venisem să o învăţăm. Aveam o stare de pace şi urmăream ceea ce se întâmpla în mine şi în afara mea. Zâmbeam uşor şi voiam să reţin ceea ce văzusem ori trăisem până atunci, când  am simţit că instructorul se aşezase la picioarele mele şi că deşi nu mă atingea fizic îi simţeam prezenţa. Deodată o bucurie strălucitoare mă invadă, atât de brusc şi de neaşteptat încât cu greu mi-am stăpânit hohotele de râs. Era ca forţa unei mari ape ce vrea să rupă barajele. Am lăsat-o să se domolească în cel mai puternic zâmbet pe care mi l-am permis şi am contemplat acea bucurie imensă. După ce procedurile s-au încheiat mi s-a şoptit să mă  ridic uşor. Am deschis ochii şi i-am văzut pe cei doi inundaţi la rândul lor de o  veselie ce le strălucea pe chipuri. Mă priveau lung şi luminos. Am zâmbit, ne-am împărtăşit trăirile  şi am trecut la alte etape. 

***
Se întâmplă să întâlneşti oameni care îţi înlesnesc  regăsirea şi  comunicarea cu propriul Sine. Atunci, în acele clipe anume eşti cu Tine şi te cuprinde o beatitudine pe care nu o speraseşi... e ca şi cum trăieşti  tot ce ai aşteptat vreodată.  Bucuria e atât de puternică încât o simţi când deja se manifestă  deplin, fără acea etapă de presimţire: e deja acolo şi te fiinţează cum nu a mai făcut-o până atunci. 

***

Sunt oameni în viaţa ta care te ajută să te întâlneşti cu tine într-o dimensiune pe care doar o bănuieşti. Ei sunt  purtători ai unui dar divin fără ca poate să fie conştienţi de faptul acesta. Să onorăm fiecare întâlnire ca şi cum în căsuţa poştală personală, Divinitatea însăşi ne-ar fi lăsat un mesaj.



joi, 2 iulie 2015

O altfel de privire-60- Cântecul cântecelor









Cu  fiecare îndrăgostire inima îşi  cântă tot mai sus înflorirea. În fiecare iubire sufletul creşte tot mai mult într-o dantelărie de culori,  irizări unice, sunete în  armonie puse pe un portativ celest de pana diafană de înger. Cu fiecare clipă a vieţii spiritul începe să simtă uimirea trăirilor vaste ale sufletului şi se întoarce curios şi dornic de a se pune la unison cu sieşi. 

Seminţe sunteţi, sădite la mine în suflet, crescute cu roua gândului ... vă port în grădina raiului unic şi vă înfloresc cu fiecare creştere a penelor din inima pământeană, vise de iubire aţi fost şi stejari verzi seculari aţi devenit în solul rodnic al spiritului... vă înfloriţi odată cu înflorirea miezului ce-l port, vă bucuraţi în seva ce ne uneşte... ne plutim ades prin aripile de fluturi trecuţi prin toate furcile caudine ale existenţei...

Ştiu acum că în orice vis avut, eu eram şi în fiecare ispitire daimonul meu îmi şoptea, în orice clipă magică îngerul îmi zâmbea şi la orice poticnire frumosul de fluture inspirat se năştea. 

Sfântă viaţă, sfinte trăiri, sfinte cântece, sfinte transformări pământene, sfântă lucrare ce ne porţi pe noi toţi spre un ţărm  al izbânzii personale, binecuvântate să fiţi în veci!