duminică, 29 aprilie 2018

O altfel de privire-192- Atunci când...

 Atunci când ne întâlnim pentru prima dată, există ceva din noi: o lucire în privire, un gest anume, un colț de zâmbet, o mângâiere, un parfum, ceva care  indică faptul că existăm deja în celălalt. Și apare dorința, curiozitatea, atracția dinaintea  șlefuirii, a dezvelirii  până când devenim vizibili recunoscându-l pe celălalt acolo în interior  și trăim deplin în acea intimitate, ne mărturisim nouă înșine și celorlalți această prezență din noi, o acceptăm și îi creăm starea de independență proprie. 

Uneori, noua ființă se recunoaște pe sine în noi și alege fie să rămână acolo fie să se desprindă pentru a-și găsi ființarea din altcineva. Alteori, atunci când nu se recunoaște pe sine, rămâne prizonieră și chiar se prinde tot mai puternic în interiorul nostru, oricâte eforturi am face să îi arătăm frumusețea libertății. 

E fascinantă această descoperire și dezvelire a celuilalt în interiorul nostru. E unică și miraculoasă,  are migală și pasiune, curiozitate și dorință, mult dor atunci când alte lucrări ne cheamă. Are manifestările și perioadele unei nașteri adevărate și după ce îi aflăm adevărata formă, după ce o eliberăm ca ființă de sine stătătoare din noi înșine,  începe cu adevărat calea armonizării și a osmozelor. Atunci simțim și trăim  dorința comună de a recunoaște tot universul din celălalt, de a îl pune în comun cu universul propriu, de a trăi unicitatea comuniunii deplin dorite. 




sâmbătă, 28 aprilie 2018

Gândul de week-end-245

Doi oameni sunt meniți să fie împreună atâta timp cât  bucuria pe care o trăiesc depășește tristețea.

duminică, 22 aprilie 2018

O altfel de privire-191- Hm...

Există o anume trăire pe Pământ: în afară de ceea ce este la fel, se întâmplă să se întîlnească ceea ce este mult diferit. De obicei, acela care este sus știe dinainte renunțarea  celuilalt din această întâlnire...știe deja cât de dureroasă e această apropiere pentru celălalt. Este la fel cum nu poți trăi în soare...te arde. E  întâlnirea dintre Luceafăr și fata pământeană. Ea și-a dorit ceva mai mult în viața ei și l-a chemat să coboare. Cu toate că pentru el era nefiresc, a consimțit, s-a dus până acolo unde ”nu-i hotar, nici ochi spre a cunoaște” ca să ceară să fie muritor,a fost gata să i se ia nemurirea chiar, sacrificiul suprem ...dar, între timp, vede pe pământul ”rătăcitor”, cum  celălalt  se lasă ”petrecut de noroc” și atunci înțelege capriciul dar și neputința muritorului.

***
Neașteptat ajungi la momentul când pătrunzi deplin în teritoriul lui ”Hm...”  te lași cuprins de mirare, ușoară îndoială, început de zâmbet, deplină reflecție. ”Hm” e atunci când ceva  nedefinit e pe cale să apară și să-și trăiască firescul în viața ta, fascinant de cuceritor, amuzant și hâtru, neapărat fermecător prin magnetismul nedefinitului. ”Hm”  te  face  chiar să vrei să renunți la nemurire, să treci peste ce trăiai și era normal până atunci...”Hm” este punctul de întâlnire pentru cel gata să urce dar și pentru cel gata să coboare, este presimțirea lui ”Wow” și amintirea  lui ”Aha”, este  întâlnirea  din trăire. 

vineri, 20 aprilie 2018

Gândul de week-end -244

Viața  este despre a demonstra prin fapte că îți dorești ceva:  cunoaștere, o relație, un statut, o calitate, viața însăși. Faptele contrare repetate  duc la pierderea  șansei de a dobândi ce crezi că vrei.  

duminică, 15 aprilie 2018

O altfel de privire-190- Cincizeci...

 cincizeci...  ca și cum sunt pe o colină de unde pot vedea în toate direcțiile, mă simt pe un ax solid și în acelai timp mobil ce îmi permite să schimb perspectiva de câte ori vreau. Cincizeci este ca și cum am intrat în miez și de acolo pot vedea atât înăuntru cât și afară în același timp. E  perioada în care Cărarea se manifestă ca parte  din ființa mea, o simt cum iese  șnur al vieții din inimă și mi se așterne în față cap compas divin  arătându-mi Nordul vieții. 

Stau pe cumpăna de cincizeci cu mirare și blândețe senină, privesc la meandrele ce m-au adus aici cu recunoștință și mulțumire, apoi mă îndrept spre zarea din față și adulmec muntele ce mă așteaptă într-un tărâm al lui limpede-pur. Aceeași cărare mă cuprinde în brațele ei de destin și mă conduce spre vârful pe care îl văd în zare și care sălășluiește deja într-un miez din mine. Acolo am să ajung prin șlefuirile vieții, prin ploi și ninsori, prin arsuri de suflet și nici un preț nu va fi prea mare pentru acest drum. Cărarea ce mă cheamă acum e atât de seducătoare încât simt uimire că nu am înțeles-o până la acest popas. E deplină și magică, e plină de rost și înțelesuri, e atât de populată încât singurătatea nu are sens nici formă, e Cărarea- condei al vieții ...adesea iau forma ei și  trasez contururi moi prin trăiri, prin simțire. Este, sunt, suntem penița ce lasă urme divine pe foaia terestră, ce ne aduce împreună aparent din întâmplare, ce ne amestecă cerneala într-un contur comun. 

Cincizeci rotund și rumen, ca doi obraji înfiorați de un sărut. 



vineri, 13 aprilie 2018

Gândul de week-end-243

Există un moment în viață când indiferent ce spune mintea, inima nu îți dă voie să faci altfel de cum simte ea: e ca o șină pe care te așază și nu poți merge pe altundeva. 

vineri, 6 aprilie 2018

Gândul de week-end-242

Când avem de făcut o alegere, mereu îl vom alege pe cel care vorbește pe limba noastră, chiar dacă pe termen lung se va dovedi că cealaltă variantă era mai bună. 


duminică, 1 aprilie 2018

O altfel de privire-189- Ce contează...

Pe drumul vieții fiecăruia, ceea ce contează și are sens deplin se poate shimba în funcție de simțiri, împliniri, maturizări.

 Privind dintr-o perspectivă detașată la manifestările în iubire ale oamenilor, poți vedea cum sunt acele etape cînd cel mai mult contează să simți că ești iubit, că ești sufletul universului celuilalt, că ești important și prețuit. Te încălzește acea iubire, te face să crești, să evoluezi.

 Sunt apoi etapele în care mergi în interiorul tău și vrei să simți cum e când iubești tu fără limite, când poți dărui trup și simțire fără vreo umbră, cum e să devii fluid în dăruire. Atunci pentru tine contează să te simți fără zăgazuri, fără restricții, complexe, condiționări, vrei să simți libertatea din a te dărui complet... și o faci... și cunoști o anume pace.

Vine apoi vremea când vrei să împlinești dorința cuiva și îl întrebi ce vrei tu să cunoști? Iar el îți va spune să iubesc deplin sau să fiu iubit deplin ... iar tu, îi vei împlini acea trăire, îi vei dărui ca pe o ofrandă trăirea lui a iubi sau a lui a fi iubit deplin. E posibil ca acela să nu fie omul potrivit ție dar tu vei fi mulțumit  în dorința ta de a putea împlini dorința fierbinte a cuiva. 

Și există apoi vremea în care cel mai mult contează pentru amândoi împlinirea reciprocă, dorința de fericire comună, mutuală. Vine timpul când cel mai important este ca  împlinirea să fie de ambele părți: nu mai poți accepta sacrificiul tău în favoarea celuilalt dar nici al celuilalt în favoarea ta... sacrificiul nu mai există ca stare, ca idee, ca experiență... se dizolvă în dorința comună, în admirația și prețuirea unică, în trăirea aceleiași bucurii.