miercuri, 31 iulie 2019

O altfel de privire-209-Vântul printre stele

Obișnuiam să fug... de orice adiere ar fi putut să-mi ridice flacăra, de orice scânteie ar fi putut să-mi sporească rugul. Îmi puneam haina aceea unică sub care mă ascundeam și așteptam... poate îmi doream să apară o mână care să ridice învelișul ce mă acoperea și care să mă vadă așa cum sunt și atunci să îmi zâmbească. Obișnuiam să fug de teamă de a fi privită...privirea altcuiva face să exiști ... cum în majoritatea timpului refuzam să fiu, obișnuiam să mă retrag, să fug de luminile expunerii.
***
Obișnuiam să nu mă văd și prin aceasta să nu văd... privirile mele alunecau, se prelingeau peste materie fără să lase dâre pe retină...vedeam cu adevărat cu alți ochi, cu ochii de dincolo de orizont, cu ochii de suflet vedeam cel mai ades. 
***
Obișnuiesc să merg printre oameni, să le privesc chipul, hainele, mâinile, colțul buzelor, umerii...obișnuiesc să îmi las ochii fizici să remodeleze formele materiei, să urmărească drumul daltei dintâi. Sparg bulgării și îi prefac în pulbere de bucurie din nimic. Transform adierea în aprindere electrică și las ca totul să FIE.

SUNTEM și e de ajuns. 


luni, 29 iulie 2019

O altfel de privire-208- În apex

Există un moment în viață pe care îl presimți și îl tot amâni până  când ești pregătit : este momentul în care decizi să stai față în față cu tine și atunci cobori în apex ca un fel de izolare, de neutralizare a iluziilor și distragerilor exterioare.
***
Există un timp anume când simți această chemare și i te supui... te așezi domol în căușul din tine, te potrivești fest în acel spațiu și decizi să stai... pur și simplu să trăiești într-un fel nou: asculți, privești, taci. Îți lași ritmurile să danseze după bunul plac, îți lași cântecele din splendori să te cotropească, îi dai voie fluxului să treacă pe unde simte și tu rămâi în apex-ul tău simțind cum devii secundă de aur și spumă de eter. Stai acolo în cea mai comodă poziție cunoscută vreodată și simți cum miezul tău ți se dezvăluie într-o splendoare nebănuită ...simți cum adieri neștiute până atunci  îți mângâie fiecare atom și fiecare părticică a esenței tale și te lași  petrecut de această mângâiere până când rând pe rând, porii tăi de OM încep să lumineze, puncte incandescente pe harta universului. 

***
Există un moment când accepți să te întâlnești... și o faci.


duminică, 28 iulie 2019

O altfel de privire 207-Durerea

Există un prag al durerii pentru fiecare dintre noi, o limită a suportabilității. Există tragedii și drame personale și există tragedii și drame sociale care ni le reactivează pe cele personale. Privind limita durerii unui om înțelegi cât a suferit, cât l-a durut.
***
 Există o graniță până la care durerea personală cere durere exterioară, cere răzbunare, cere dinte pentru dinte, și există un ”dincolo de” când știi că totul are alt sens, mai înalt.  Există zilnic războaie fizice, cu sfâșieri de carne și ciuntiri de oase și există zilnic războaie interioare cu măruntaie de suflet ciopârțite. 
***
Nu poți spune care durere e mai aprigă, nu poți face comparații, pentru fiecare dintre noi, în acel moment, altceva nu mai există și prin asta durerea aceea este unică. Există însă un anumit loc în care ajungi cu ființa ta și simți TOATĂ durerea: a fiecărui om, a fiecărui animal ciuntit și chinuit, a fiecărui pom ori plantă strivită din ignoranță sau nepăsare, a fiecărui loc sufocat de plastic ori deșeuri, durerea fiecăruia al cărui drept la viață este anulat. 
***
Există un prag și un necuprins în toate.


sâmbătă, 27 iulie 2019

O altfel de privire-206- Alfabetul

Cu migală și perseverență, concentrat și atent învățăm rând pe rând linii drepte și oblice, bastonașe, rotunduri...le punem alături, le înșirăm în semne cu sens cărora le spunem litere și apoi în cuvinte pentru care avem semnificații reale ori simțiri, ori activități. Intrăm treptat într-o lume a semnelor semnificante și ne obișnuim să facem naveta între realități. 

***
Literele sunt  chei în comunicarea cu spirite aflate lângă noi ori la distanță: fizică sau temporală. Fiecare lectură a celor scrise de cineva ne duce în apropierea aceluia, ne face să îi simțim ființa și să trăim evenimentele, situațiile, să le vedem cu ochii lui, să le simțim cu emoțiile lui. Prin alfabetizare am căpătat încă o dimensiune, aceea a substituirii...lectura ca și muzica, are acea capacitate de a face să vibreze corpul de carne, de a-l parcurge cu trăiri neștiute până atunci, de a trăi prin celălalt. 

***
Comunicăm,  scriem, vorbim la telefon... treptat, cu răbdare și perseverență apare un limbaj comun, un univers al intersecțiilor... la un moment dat ne întâlnim, vorbim privindu-ne ... uneori se aude muzica dinăuntru și ne uimește sincronul, alteori remarcăm disonanța. 

***
Sunt felurite alfabetizări pe lume, felurite limbaje necunoscute ... suntem universuri și lumi ce comunică într-un fel unic ceea ce este viu în ele, ceea ce răsare și apune în fiecare zi a sufletului, ceea ce lucește în miezul fiecărei nopți a  inimii. Amândoi privim cerul și albastrul lui este unic pentru fiecare dintre noi:  albastrul meu este alunecare,  adeseori zbor și uneori lacrimă, albastrul tău poate că este  chemare, sau un altfel de alb, ori o anume durere. 

***

Există un punct în care cerurile noastre se suprapun și ne simțim  dornici de a afla mai mult din restul universului celuilalt... începem deci  să îi învățăm limbajul, vrem să putem comunica direct. Uneori ne oprim după primele liniuțe și bastonașe ale alfabetului celuilalt, alteori mergem până la a cunoaște nuanțe și subtilități din modul în care ”se vorbește” în lumea sa. 
***
”Prietene, cum este albastrul tău?”  rămâne eternul incipit din povestea unică. 





vineri, 26 iulie 2019

Gândul de week-end-304

Sunt mari taine pe lumea asta... iubirea este o taină mai nepătrunsă decât însăși moartea.

joi, 25 iulie 2019

O altfel de privire-205-mlădița

Câteodată  printre contururile din suflet, trăsăturile tale se colorează puternic și ființa ta îmi apare  clar în fața ochilor dinăuntru. Preț de clipe sau minute ne privim îndelung și tăcem. .. știm că ne iubim deja, știm că există o mare provocare în întâlnirea noastră și știm că avem un înger comun care ne veghează. 

Câteodată, în lumea din sufletul meu noi suntem alături și iubirea dintre noi ne eliberează de tot ce ne pune piedici, ne crește și ne face mai cutezători.

***

Stăteam sub acel cer familiar și curățam pământul. Mă simțeam tot mai fluidă, tot mai fără margini și atunci înțelesul s-a dezvăluit: adeseori stăm alături de omul care are să ne ofere ceva sau căruia avem noi să îi oferim ceva. Limpezimea de  sub cerul  care mă însoțea în acea zi a fost că nu există ceva ce nu mi-aș  putea oferi singură și că postura asta, de unire din nevoie,  este fie a cerșetorului fie a sclavului. E ca și cum ar fi vorba despre o neputință, un handicap de orice fel și mai ales sufletesc. Am știut atunci că pot sta fără  altcineva, că pot să mă bucur de prezența mea ca de prezența celei mai iubite ființe, că pot să mă însoțesc prin orice aș trăi și că pot să-mi împlinesc sau să învăț să îmi împlinesc nevoile. În noul context dorința de omul iubit, de celălalt, a rămas ca punere în comun, salt împreună, împărtășire a trăirilor, simțămintelor, dezvăluiri și înțelegeri reciproce, creștere, echilibru, recunoaștere, admirație, prețuire. Am știut atunci că dincolo de romantism și tremolouri se afla imaculatul ajuns la desăvârșire prin șlefuirea în secvențele vieții. 

***
Câteodată îmi apari ca o mlădiță viguroasă din suflet  și am învățat să te privesc și să aștept până când coroanele noastre vor crește împreună.



vineri, 19 iulie 2019

Gândul de week-end-303

Iubindu-ne, redevenim liberi.



vineri, 12 iulie 2019

O altfel de privire-204- Începutul

 Fiecare lucru nou sau gest pe care îl facem conține o intenție, o dedicare, o consacrare. Fie că știm sau nu în mod conștient, noi atribuim oricărei acțiuni, o intenție.  


M-a întrebat: ”Dacă lumea s-ar termina peste două zile, ce ai face?”

Am stat o vreme ca să înțeleg ce înseamnă ca lumea să se termine și am spus: ”Aș găsi un loc frumos de unde  aș contempla viața în cele două zile.”  Apoi am avut un moment de revelație și am înțeles că ăsta este cel mai frumos privilegiu pe care îl poți avea în viață fiind: să o contempli, să te umpli și să te bucuri de esența ei, de culorile și parfumurile ei.

După orice sfârșit există un alt început...chiar și după dispariția unei lumi, o lume nouă se naște. 

Să punem intenții de bunătate și biruință în toate începuturile noastre! 

” Dă-mi, Doamne,  victorie
Ajută-mi să-mi înving dușmanii,
pielea de pe mine, 
marginea, orele, anii!”

Rugare- Nichita Stănescu


Gândul de week-end-302

Cel mai frumos cadou pe care Dumnezeu l-a dat oamenilor este acela de a se ajuta și susține unul pe celălalt.

sâmbătă, 6 iulie 2019

Misiunea

Suntem învățați cu noțiunea de misiune în termeni preciși, militari chiar, cu ținte și trasee, cu rezultate concrete. Sunt însă acele misiuni aparent neclare, neconforme cu ceea ce credeam vreodată. Ele sunt împlinite de soldați ai iubirii, cei care merg să întâlnească sufletele rătăcite de pe calea lor și să îi readucă pe drumul pentru care s- au născut. Cel mai des începutul este sub forma unei relații cu multă iubire și dăruire, în care ei pun tot ce știu și ce au învățat, încurajează, susțin, oferă spațiu de siguranță și respect. Printr-un algoritm ciudat în calea lor apar însă acei oameni care nu le pot asigura afecțiunea și tandrețea de care au nevoie și după ce timpul clepsidrei arată că  relația s-a sfârșit, în urma lor, aceia își regăsesc energia pentru a reveni pe drum și fac acele schimbări care îi duc într-o etapă a vieții lor superioară celei în care se blocaseră înainte de întâlnirea cu soldații iubirii. 

Există pe lume anumiți oameni pentru care misiunea este să iubească mereu, fără a pune alte condiții decât pe acelea  ale virtuții și prin asta să determine creșterea celor pe care îi iubesc. Cel mai des misiunea lor implică o anume solitudine și un anume refugiu dar ei continuă mereu și mereu până când înțeleg și acceptă că de fapt asta e menirea lor: să îi readucă pe cei iubiți pe drumul integrității și al asumării, chiar dacă asta înseamnă ca ei să redevină  solitari.

                Există pe lume anumiți oameni care iubesc mai mult decât pot ceilalți să înțeleagă și să vadă, și pentru care aceasta  este misiunea.  




Gândul de week-end-301

Te iubesc   se simte în ce ești și ce faci. 
Te iubesc!