Gândul de week-end-450

Sunt un punct ce crește în timp, impregnând viața cu esența sa. 

O altfel de privire-323- Ne trăim...

 Am auzit despre a-ți trăi viața, a trăi clipa, a trăi o bucurie ori un sentiment anume, dar nu am auzit pe cineva răspunzând vreodată: „Mă trăiesc!” atunci când este întrebat: „Ce mai faci?” Și deși răspunsul la întrebarea anterioară este „Bine!” mult prea rar facem binele pe care îl invocăm. 

 Dar cred că ceea ce facem de fapt în fiecare secundă este să ne trăim: felul de a fi, gândurile, emoțiile, cuvintele, intențiile, convingerile, valorile prețuite, manifestarea afecțiunii ori a voinței, judecata ori lipsa ei, dorința de a fi în lume ori dorința de a trăi în afara ei, toate acestea sunt felul fiecăruia de a se trăi.

***

Tot trăindu-mă, am depănat câteva vieți, am traversat câteva tărâmuri ale înțelegerii și cunoașterii, am trecut și am petrecut, am împărtășit și am aflat, am visat și am înfăptuit și continuu să o fac. Doar că acum știu că tot ceea ce trăiesc cu adevărat sunt eu: este ca o călătorie, ca o drumeție pe muntele interior pe care încă îl ascensionez. Cu cât trec anii, cu atât avansez în drumeția pe muntele dinăuntru, care altădată îmi apărea ca o mare adâncă. De la o vreme însă marea dinăuntru a devenit muntele interior, abisurile marine s-au rarefiat în înălțimi eterizate, albastrul profund din adâncuri a devenit albul stralucitor  al unor vârfuri limpezi. 

***

Mici sau mari, oriunde am fi și oricând, în glorie ori în mizerie, tot ceea ce facem este să ne trăim.