O altfel de privire-308- Portul

 Fiecare suflet trăiește acel sentiment al vaporului care își caută un port unde să ancoreze; fiecare suflet este în același timp și vapor și port: caută să cuprindă și să fie cuprins. 

Poate că de aceea, din acest necuprins, hoinărim în vis și faptă, până când ne găsim  locul anume din sufletul altcuiva unde să ne lăsăm ancora, unde să ne bucurăm de tihnă și frumusețe împărtășită. Orice apus contemplat în doi este infinit mai frumos, mai colorat, mai hrănitor. 

***

Ne-am întâlnit într-o zi anume... universurile noastre s-au cunoscut treptat și am știut că e una din acele întâlniri care sunt menite să transforme până în straturile din adâncuri. Sunt unele întâlniri care te fac să îți dorești schimbarea și înțelepciunea... în preajma unor anumite ființe simți altfelul așa cum nu l-ai simțit niciodată. .. un dialog  începe în subtilul pe care nu îl bănuiai până atunci și percepi sensuri și rosturi... trăiești vindecări, lămuriri, eliberări... înveți să faci alegeri înțelepte, înveți răbdarea și accepți realitatea iubirii... și a adevăratei libertăți. 

Sunt unele întâlniri ce devin prilejuri pentru adevăr și dezvăluire proprie, pentru deschiderea inimii. 

Taine-29- Prin...

 Sunt acele clipe

și trăiri

când te văd

nu cu ochii mei

ci prin ei,

când te aud 

nu cu urechile mele

ci prin ele,

când te îmbrățișez,

nu cu brațele mele

ci prin ele,

când merg lângă tine,

nu cu pașii mei

ci  prin ei,

când te iubesc,

nu cu inima mea,

ci prin nova ce-o naște

perpetuu, pulsatoriu, 

milenar...

Sunt clipe când

trăiesc,

nu cu ființa-mi 

ci sunt viața ce-mi 

pulsează prin.

 

Taine-28

 Îi simțeam 

privirea palidă

și m-am trezit

deodată 

în lumina ce 

intra pe geam

semirotund

alburiu

mă privea 

intens și 

departe.

M-am trezit 

și am privit 

luna în ochii 

cu care mă fixa.

O îmbrățișare 

caldă, 

un zâmbet larg

și mângâierea 

de catifea 

din suflet.

M-am trezit 

când luna 

mă privea 

fix, 

senin, 

îndepărtat.

Gândul de week-end-419

 Unii oameni vin în viața noastră ca să ne  învețe o lecție, alteori ca să îi învățăm noi pe ei. 

O altfel de privire-307- Molipsirea sufletească

 În suflul vieții sunt acele perioade când îți simți miezul cum crește până la incandescență; îți simți mugurii firii cum se rotunjesc până la pârg și cum unde calde îți trec prin fibre. Unii o numesc primăvară, alții îi zic îndrăgostire, ori instinct, poeții îi dedică versuri,..

    Precum un tărâm prn care trecem pe rând, ajungem în acel spațiu verde roz al trăirilor, când ne simțim petalele sufletești cum se catifelează în emoții unice, intime. 

Acela este momentul în care ne dorim să aparținem și să ni se aparțină, să împletim razele noastre cu razele altcuiva, să ne confesăm și să fim confesori atenți. 

Periodic, la anumite soroace acele unui orologiu astral se supapun într-o oră exactă ale cărei bătăi reverberează în celule, în miez, în eter. E momentul în care cercurile undelor invizibile se pot intersecta, se pot întrepătrunde și pot continua împreună ori pot trece iar unul prin altul urmându-și apoi fiecare sensul până la depărtarea totală. 

Există un orologiu cosmic ce e pe cale să bată iar și există  două suflete ce se pot afla.

”Molipsirea sufletească are loc între suflete asemănătoare”- Nicolae Iorga

Gândul de week-end-418

 Uneori, o temă de viață durează cât viața însăși. 

O altfel de privire-306- spinii...

 Există acea clipă când decizi să te vindeci... e o clipă ca toate celelalte și totuși, exact atunci ceva din interiorul tău ajunge la un anume nivel și știi că acela e momentul în care începe vindecarea ta. Nici nu mai aștepți vreo salvare din afară ci pur și simplu îți iei tot răgazul să găsești spinii dureroși pe care îi porți. 

Țin minte că în copilăria mică se întâmpla adeseori să calc pe vreun spin ori chiar și o piuneză și îmi luam tot timpul necesar să mi le scot din talpă, iar dacă era vreun țep prea fin și care intrase deja adânc îl căutam cu vârful unui ac înroșit până îmi ieșea din carne. Mă surprindea de fiecare dată ușurarea pe care o simțeam în locul dureros imediat ce spinul ori țepul ieșea din corpul meu. Chiar dacă rămânea o urmă ce mai sângera o vreme, durerea dispărea complet.

Mă gândesc că deși totul îmi era atât de limpede în cazul țepilor fizici, am lăsat prea mult timp să treacă în ceea ce privește spinii din suflet... îi port de prea multă vreme și îmi e clar faptul că e momentul să îi scot rând pe rând din carnea sufletului... este vremea deplinei iertări și a curățării de spini. 

O altfel de privire-305- Cum vezi lumea...

 - M-ați lăsat acolo singură cu ea! mi-a zis în timp ce bea în liniște conținutul unui capac de termos umplut pe jumătate cu vin roșu de țară.

Am privit-o îndelung; îmi știam momentul când am mers înainte fără să privesc în urmă... știam și că se va descurca oricum... 

- Iartă-mă! i-am zis. Și i-am povestit ce am trăit cu o clipă înainte de a lua decizia să merg drept fără să privesc în urmă.

-Ok, mi-a zis. Oricum, știi, în situații de genul ăsta îmi iau timpul să observ psihologia oamenilor. Ei bine, cred că femeia asta are o părere greșită despre Viață și tot ceea ce trăiește negativ se datorează tocmai acestei păreri. Dar ea nu înțelege asta. Tot timpul cât a vorbit a privit undeva, dincolo de aparent, apoi a luat încă o înghițitură din vinul roșu de țară. 

O priveam cu acel sentiment de încânatre uimită pe care mi le trezește uneori, în momente ca acestea și pe care probabil le-am trezit și eu în părinții mei.

***

Există pe lumea asta vârste și vârste... unii oameni știu fără să îi învețe cineva... știu pur și simplu, din experiența sufletului sau a spiritului lor și indiferent de vârsta pe care actele de naștere o declară, sunt mult  avansați în maturitate. Pe ei nu îi poți păcăli cu vorbe, uneori nici cu gesturi. Ei te văd așa cum ești în nuditatea spiritului tău; apoi decid dacă le ești prieten sau nu. Singurul lucru pe care îl poți face ca să schimbi  situația este să crești și să îți dorești asta. 

***

- M-am săturat să aștept să crească! mi-a zis cu alt prilej. Și mi-am văzut toate trăirile la limită rămânând lângă oameni ce nu dădeau vreun semn că își doresc să depășească vârsta copilăriei. 

Gândul de week-end-417

 Bunătatea fără discernământ pare soră cu răutatea.