- M-ați lăsat acolo singură cu ea! mi-a zis în timp ce bea în liniște conținutul unui capac de termos umplut pe jumătate cu vin roșu de țară.
Am privit-o îndelung; îmi știam momentul când am mers înainte fără să privesc în urmă... știam și că se va descurca oricum...
- Iartă-mă! i-am zis. Și i-am povestit ce am trăit cu o clipă înainte de a lua decizia să merg drept fără să privesc în urmă.
-Ok, mi-a zis. Oricum, știi, în situații de genul ăsta îmi iau timpul să observ psihologia oamenilor. Ei bine, cred că femeia asta are o părere greșită despre Viață și tot ceea ce trăiește negativ se datorează tocmai acestei păreri. Dar ea nu înțelege asta. Tot timpul cât a vorbit a privit undeva, dincolo de aparent, apoi a luat încă o înghițitură din vinul roșu de țară.
O priveam cu acel sentiment de încânatre uimită pe care mi le trezește uneori, în momente ca acestea și pe care probabil le-am trezit și eu în părinții mei.
***
Există pe lumea asta vârste și vârste... unii oameni știu fără să îi învețe cineva... știu pur și simplu, din experiența sufletului sau a spiritului lor și indiferent de vârsta pe care actele de naștere o declară, sunt mult avansați în maturitate. Pe ei nu îi poți păcăli cu vorbe, uneori nici cu gesturi. Ei te văd așa cum ești în nuditatea spiritului tău; apoi decid dacă le ești prieten sau nu. Singurul lucru pe care îl poți face ca să schimbi situația este să crești și să îți dorești asta.
***
- M-am săturat să aștept să crească! mi-a zis cu alt prilej. Și mi-am văzut toate trăirile la limită rămânând lângă oameni ce nu dădeau vreun semn că își doresc să depășească vârsta copilăriei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu