duminică, 29 ianuarie 2023

De vorbă cu îngerul meu- 1

 Nici nu știi cum înaintează treptat în tine, în jurul tău, până când deodată te trezești în plin turbion: viața însăși îți pare trăită în acea notă vibratoriu „stridentă” cum spunea Malraux, acea vibrație care te penetrează constant cu tăria unei agresiuni angoasante. 

Nici nu știi când te afli tânjind după o pace edenică... Zi după zi, speri ca următoarea să fie aceea a anunțării Marelui Armistițiu, să fie ziua în care sufletul tău poate în sfârșit să se așeze în  confortul tihnit al blândeții, al înțelegerii, al iubirii însăși. În fiecare clipă simți uzura sufletului care a obosit să continue o  luptă scrâșnită  întreținută de goana traiului fad din validări și atestate zgomotoase. Brusc obosești să tot speri la bun simț și blândețe, la firesc și rost, la înțelepciune fără să le găsești învelite în straturi sridente de kitch țipător. 

Brusc, trăiești angoasa permanentă a unei vieți care nu te reprezintă și care te asediază din toate părțile: acea întrecere absurdă a demonstrării, chiar violente a ceva ce „se cere”  fără să fie neapărat ceva „ce este” cu adevărat.  Acel „fake it till you make it” a devenit treptat un fel de a trăi viața însăși eclipsând aproape total travaliul orfevrăriilor autentice. 

Nici nu știi când, epuizat de nesfârșite lupte invizibile, sufletul îți arată imensul câmp al deșertăciunilor dintr-o perpetuă cursă cu miză falsă.  Și simți oboseala inutilului asalt orchestrat de niște ambiții străine, de niște minți atinse de un fel de cancer invizibil încă. 

În mijlocul asurzitor al asaltului strident al lipsei de valoare înțelegi că e inutil să speri la o încetare a grotescului la care ești martor și tot ce îți rămâne de făcut este să te îndrepți spre liniștea din tine, spre marea și muntele din adâncurile tale și acolo, în acea pace, ascultând glasul Îngerului să îți trăiești cu adevărat opera. 



Gândul de week-end -448

Adeseori ne supără felul în care răspundem la situațiile neplăcute și nu oamenii care le-au prilejuit.

luni, 23 ianuarie 2023

O altfel de poveste-17- Fidelitate

 Există în natura umană o latură ce se hrănește cu reconfirmarea fidelității... periodic, din ființa noastră se înalță niște fuioare ce transmit un mesaj către ceea ce ne este în atenție cu precădere în acea clipă: asemeni mesajelor trimise altădată de pe înălțimi prin vălătuci de fum, tot așa, ființa noastră comunică adeseori cu „celălalt” pentru a-l asigura și a-i cere asigurarea unei fidelități garanție de continuitate.

Oricât de bine „am ști”, oricât de înaintați în vârstă am fi, acel „te iubesc” și „vreau să continuăm” se vrea afirmat la anumite intervale, sub anumite forme. 

Fie că ia forma unei constante prezențe, ori a unei prietenii de durată, fie că apare sub forma respectării unei promisiuni, ori a dezvăluirii interioare, această veritabilă „reînnoire a jurămintelor” este motorul  continuării. Cu toate că fiecare dintre noi știe atât de puțin încât să aibă certitudini în viața asta, pe o scară superioară, la un nivel invizibil, viața însăși este aceea care vrea să știe care îți mai sunt fidelitățile, spre ce anume ți le-ai orientat și dacă tocmai aceea, vitală, este de actualitate. 


Periodic viața îți cere reînnoirea jurămintelor față de ea însăși fără vreun interes anume, ci doar ca să știe cum va purta cârma în continuare. 





vineri, 20 ianuarie 2023

Gândul de week-end- 447

 Există unn anumit fel de iubire în care înțelegi prin ce trece celălalt  și există un  fel de iubire în care înțelegi prin ce treci și tu; atunci decizi dacă acționezi sau ai răbdare.

vineri, 13 ianuarie 2023

Gândul de week-end-446

 Fiecare om lângă care am trăit o experiență neplăcută este doar cel care a făcut posibil să existe cadrul acelei experiențe. 

joi, 12 ianuarie 2023

O altfel de poveste-16-Merită!

 Cum terminasem mai devreme programul de dimineață, și cum aveam în față câteva ore bune să rezolv alte treburi, am zis că e oportun să fac câteva cumpărături în avans și, de ce nu, să gătesc în avans.

Sacoșele erau suficient de grtele încât să mă solicite dar și să le pot căra. Bagheta era perfectă, proaspătă și crocantă în exterior, cu o coajă ușor auriu arămie ce îmi crea deja sentimentul de plăcere ce se răspândește în mod unic prin ființă. 

Mai aveam cinci pași până la ușă când sacoșa s-a lovit de perete, iar bagheta s-a rupt brusc și o jumătate a căzut pe mozaicul holului din fața intrării. Priveam acea bucată rumenă și mă gândeam cu părere de rău la plăcerea mea micșorată brusc. Odată ajunsă în casă m-am gândit că aș putea să o fac bucățele și să o las pe pervaz....Zis și făcut!

Uitasem de mult de întâmplare, de bucățile de pâine răspândite pe pervaz, când, atenția mi-a fost atrasă de o anume mișcare voioasă din exterior. Mi-am îndreptat privirea spre exteriorul bucătăriei și am văzut o adunare veselă de vrăbii ce se bucurau de bucățelele de baghetă. Le răsuceau, le ajustau, le aruncau pentru a le prinde ori pur și simplu le scăpau din cioc. Am privit o vreme la hârjoana lor, la veselia ce se răspândea din acea scenă și mi-am simțit inima tresăltând de o plăcere nebănuită, mult diferită de cea a îmbucăturii. 

 Întotdeauna, există pe lume o bucurie naivă ce așlteaptă să se manifeste.   






duminică, 8 ianuarie 2023

O altfel de poveste-15- Alternanțe...

 Valsăm... un pas spre tine, un pas spre mine, unul lateral, altul în față... apoi o rotire, apoi alta... o vreme greoi de monotonă.... o alta spre înainte, o altă vreme spre înapoi și apoi iureșul.... valsăm continuu, constant, perpetuu.

***

- Aici este nodul, mi-a spus cândva îngerul.

_ Nodul?

- Da, aici se întrepătrund toate firele ; intră  aici de pe oriunde și apoi se desfac spre oriunde.

- Firele? 

- Mda, sau căile, sau drumurile, sau fuioarele spiritului și ale sufletului.

-Am ajuns iar în nod. Ce pot face altfel acum?

- Acum e doar despre a înțelege. De aici poți merge pe fiecare fir până la sufletul aceluia care îl urmează. Poți fi și aici și acolo, în sufletul său. Poți „vedea” ca el sau poți „simți” ca el. Stai cât vrei pe ce fir vrei, te aștept aici. 

***

Stăteam acolo, în centru, în „nod” și valsam pe fire felurite până în sufletul lor, până „vedeam ”, „simțeam” din celălalt capăt. A câta oară am avut aceeași trăire, că suntem toți la fel, că suntem fiecare într-o „colivie” a cărei ușă se deschide doar dinspre înăuntru.  Până când reușim să deschidem ușa stăm, trăim, simțim  ”dincolo de”.  Am mers pe fire felurite spre acele suflete dragi și le-am vizitat o vreme coliviile, „dincolo-ul lor”. Voiam să fac ceva pentru ei, voiam să le fie măcar un pic mai bine și am pus câte o lumină parfumată într-un ungher al dincolo-ului lor. 

M-am întors în Nod... așa cum îmi promisese, Îngerul era acolo. 

- Ei? 

- Am „văzut” și aș vrea să le fie mai bine, aș vrea ca fiecare să fie măcar cu o treaptă mai sus, să fie mai liniștit, mai vesel, mai inspirat, mai fericit.

- Ce ai văzut, unde ai fost?

- ”Dincolo-ul ” firului, coliviile.

- Hm... Ce ai simțit? 

- Am simțit căldură, o ușoară tristețe, o mare dorință de mai bine, de alinare, am simțit că aș putea găsi ceva care să facă să fie totul altfel.

- Te referi la colivii?

-Mă refer la colivii, la ușile lor ce se deschid doar dinspre interior.

- Da... E simplu dar mult ignorat și invizibil încă. 

- Ce aș putea să fac, Îngere?

- Cât ești aici, în nod, să nu uiți. Apoi, când valsul te prinde iar, să îți cauți coliviile tale, ușile ferecate dinspre înăuntrul tău, să îți îngrijești și să îți cultivi grădinile din tărâmurile tale de „dincolo”. 

- Atât?

- Pentru fiecare e o lumină parfumată ce lucrează și care are timpul ei perfect. E important să o ții mereu aprinsă.




sâmbătă, 7 ianuarie 2023

Taine-31- Timpul

 Există,

Mi-e clară de-acum,

acea clipă anume

acel da și acel nu.


Am învățat să stau

să cuprind Da-ul 

deplin ,

să aștept. 


Am învățat să primesc 

Nu-ul senin.

Am pășit dincolo

de Da și Nu 

m-am sălășluit 



vineri, 6 ianuarie 2023

Gândul de week-end-445

 Pentru ca ceva să existe pe lume, e necesar să trăiască mai întâi într-un om.

joi, 5 ianuarie 2023

O altfel de poveste-14-Darul înțeles

 Unul din simbolurile și din chipurile iubirii este Darul. Ceva în fiecare dintre noi știe că „dăruirea” este un semn de cinstire, de prețuire, uneori arată devotamentul, în sens extrem, chiar sacrificiul. 

Darurile au în același timp și încărcătura exercițiului firescului, al primirii și al oferirii într-un mod egal, al acceptării. Sunt numeroase poveștile în care apar darurile ca  recompensă. 

***

Darurile sunt de multe feluri dar majoritatea dintre noi suntem obișnuiți cu cele vizibile, pipăibile. Există însă un anume fel de daruri, cele invizibile, acelea care vin ca să înfrumusețeze, să aducă valoare ori să  recompenseze ceea ce facem, simțim, gândim, lucrăm într-un alt plan... 

Obișnuim să primim situațiile din viață sub forma unui înțeles simplist, de genul: noroc-ghinion. Dacă însă ieșim puțin din noi, dacă dăm la o parte ceea ce ține de cutume, convingeri, pe scurt straturile sezoniere, descoperim că viața noastră este un lung șir de cadouri, de daruri neprețuite. Cu timpul am aflat că tot ceea ce trăiam în planul material avea un corespondent și în celelalte planuri sub forma unui dar. Recent am descoperit că mai ales durerile cele mari pământene mi-au adus cadourile cele mai de preț în trăire, înțelegere, credință. Fiecare prilej în care pot trăi iubirea, înțelepciunea, onestitatea, loialitatea, curajul, îndrăzneala, perseverența sunt deopotrivă imense cadouri nesperate. 

Și mai presus de toate, Viața, cadoul suprem este  sipetul în care se vor adăuga toate celelalte comori.