Valsăm... un pas spre tine, un pas spre mine, unul lateral, altul în față... apoi o rotire, apoi alta... o vreme greoi de monotonă.... o alta spre înainte, o altă vreme spre înapoi și apoi iureșul.... valsăm continuu, constant, perpetuu.
***
- Aici este nodul, mi-a spus cândva îngerul.
_ Nodul?
- Da, aici se întrepătrund toate firele ; intră aici de pe oriunde și apoi se desfac spre oriunde.
- Firele?
- Mda, sau căile, sau drumurile, sau fuioarele spiritului și ale sufletului.
-Am ajuns iar în nod. Ce pot face altfel acum?
- Acum e doar despre a înțelege. De aici poți merge pe fiecare fir până la sufletul aceluia care îl urmează. Poți fi și aici și acolo, în sufletul său. Poți „vedea” ca el sau poți „simți” ca el. Stai cât vrei pe ce fir vrei, te aștept aici.
***
Stăteam acolo, în centru, în „nod” și valsam pe fire felurite până în sufletul lor, până „vedeam ”, „simțeam” din celălalt capăt. A câta oară am avut aceeași trăire, că suntem toți la fel, că suntem fiecare într-o „colivie” a cărei ușă se deschide doar dinspre înăuntru. Până când reușim să deschidem ușa stăm, trăim, simțim ”dincolo de”. Am mers pe fire felurite spre acele suflete dragi și le-am vizitat o vreme coliviile, „dincolo-ul lor”. Voiam să fac ceva pentru ei, voiam să le fie măcar un pic mai bine și am pus câte o lumină parfumată într-un ungher al dincolo-ului lor.
M-am întors în Nod... așa cum îmi promisese, Îngerul era acolo.
- Ei?
- Am „văzut” și aș vrea să le fie mai bine, aș vrea ca fiecare să fie măcar cu o treaptă mai sus, să fie mai liniștit, mai vesel, mai inspirat, mai fericit.
- Ce ai văzut, unde ai fost?
- ”Dincolo-ul ” firului, coliviile.
- Hm... Ce ai simțit?
- Am simțit căldură, o ușoară tristețe, o mare dorință de mai bine, de alinare, am simțit că aș putea găsi ceva care să facă să fie totul altfel.
- Te referi la colivii?
-Mă refer la colivii, la ușile lor ce se deschid doar dinspre interior.
- Da... E simplu dar mult ignorat și invizibil încă.
- Ce aș putea să fac, Îngere?
- Cât ești aici, în nod, să nu uiți. Apoi, când valsul te prinde iar, să îți cauți coliviile tale, ușile ferecate dinspre înăuntrul tău, să îți îngrijești și să îți cultivi grădinile din tărâmurile tale de „dincolo”.
- Atât?
- Pentru fiecare e o lumină parfumată ce lucrează și care are timpul ei perfect. E important să o ții mereu aprinsă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu