Cum terminasem mai devreme programul de dimineață, și cum aveam în față câteva ore bune să rezolv alte treburi, am zis că e oportun să fac câteva cumpărături în avans și, de ce nu, să gătesc în avans.
Sacoșele erau suficient de grtele încât să mă solicite dar și să le pot căra. Bagheta era perfectă, proaspătă și crocantă în exterior, cu o coajă ușor auriu arămie ce îmi crea deja sentimentul de plăcere ce se răspândește în mod unic prin ființă.
Mai aveam cinci pași până la ușă când sacoșa s-a lovit de perete, iar bagheta s-a rupt brusc și o jumătate a căzut pe mozaicul holului din fața intrării. Priveam acea bucată rumenă și mă gândeam cu părere de rău la plăcerea mea micșorată brusc. Odată ajunsă în casă m-am gândit că aș putea să o fac bucățele și să o las pe pervaz....Zis și făcut!
Uitasem de mult de întâmplare, de bucățile de pâine răspândite pe pervaz, când, atenția mi-a fost atrasă de o anume mișcare voioasă din exterior. Mi-am îndreptat privirea spre exteriorul bucătăriei și am văzut o adunare veselă de vrăbii ce se bucurau de bucățelele de baghetă. Le răsuceau, le ajustau, le aruncau pentru a le prinde ori pur și simplu le scăpau din cioc. Am privit o vreme la hârjoana lor, la veselia ce se răspândea din acea scenă și mi-am simțit inima tresăltând de o plăcere nebănuită, mult diferită de cea a îmbucăturii.
Întotdeauna, există pe lume o bucurie naivă ce așlteaptă să se manifeste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu