Există acea clipă când decizi să te vindeci... e o clipă ca toate celelalte și totuși, exact atunci ceva din interiorul tău ajunge la un anume nivel și știi că acela e momentul în care începe vindecarea ta. Nici nu mai aștepți vreo salvare din afară ci pur și simplu îți iei tot răgazul să găsești spinii dureroși pe care îi porți.
Țin minte că în copilăria mică se întâmpla adeseori să calc pe vreun spin ori chiar și o piuneză și îmi luam tot timpul necesar să mi le scot din talpă, iar dacă era vreun țep prea fin și care intrase deja adânc îl căutam cu vârful unui ac înroșit până îmi ieșea din carne. Mă surprindea de fiecare dată ușurarea pe care o simțeam în locul dureros imediat ce spinul ori țepul ieșea din corpul meu. Chiar dacă rămânea o urmă ce mai sângera o vreme, durerea dispărea complet.
Mă gândesc că deși totul îmi era atât de limpede în cazul țepilor fizici, am lăsat prea mult timp să treacă în ceea ce privește spinii din suflet... îi port de prea multă vreme și îmi e clar faptul că e momentul să îi scot rând pe rând din carnea sufletului... este vremea deplinei iertări și a curățării de spini.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu