Poate ține de vârstă, poate e vorba despre drumul parcurs și de experiența care vine apoi, poate toate la un loc, cert e că la un anume soroc trăiești cu deplina convingere că ți-ai făcut partea, că ți-ai plătit datoriile, că ai înfăptuit ceea ce ți-a cerut Viața, că ți-ai ascultat intuiția și ai urmat semnele ori chemările, că ți-ai onorat sinele și ceea ce ai fost menit să fii și să faci. Atunci simți o anume împăcare și o altfel de liniște începe să te trăiască.
De atunci conexiunea și integrarea potrivite cu felul tău de a fi le găsești firești în țesătura universală. Simți că ți-ai trăit toate războaiele, că ți-ai muncit și șlefuit toate colțurile, că ți-ai împrăștiat toate semințele, că ai urcat povărnișurile cu orice preț, chiar și cu al jupuirii. Te-ai lăsat văzut în nuditatea esenței tale și ai supraviețuit tuturor săgeților știute și nebănuite, ți-ai răscumpărat cu vârf și îndesat demnitatea de a merita; de acum știi că ești demn de tot ce e mai bun și frumos și că undeva, într-un alt tărâm s-a deschis o poartă ce lasă liber răspunsul favorabil al Vieții către tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu