Se întâmplă să simți chemarea unui drum dar de fapt să fie chemarea unui regn și să nu știi. Totul e ca o dorință de a călători într-un anumit loc pentru un anumit timp... nu foarte lung... crezi că te cheamă un drum dar când ajungi la destinație un traseu anume se conturează ... și mergi pe el... e cumva neobișuit, pustiu ... și tocmai acest fapt face să devii atent la tot ce te înconjoară; atunci descoperi că drumul pe care ești nu este ca oricare altul ci este un drum al unui regn... sau al unui ținut cu care nu ești obișnuit, dar care te-a adoptat și vrea să îl cunoști așa cum este. La început simți discrepanța, o neliniște ... dar poate că nu întâmplător ți s-a dat un ghid patruped care se ține morțiș de tine și după ce accepți totul: și ghidul, și traseul, și stranietatea locurilor, decizi să parcurgi totul. Treci prin locuri ce pot fi numite păduri diferite în poveștile copilăriei: păduri de aramă, ori de argint, ori de felurite alte feluri, căci treci prin păduri reci, cu vânt aspru, ori păduri albe, cu arbori precum lamele oțelite în anumite crivățuri ce îți pătrund și ție. călătorul, pe șiră... vin apoi pădurile cu sunete și umbre, pădurile iluzii prin care simți și auzi alte trăiri... păduri noptate și păduri ce păstrează încă spiritul celor care le-au străbătut...
***
Pe prima porțiune a pădurii am simțit trecerea dintre tărâmuri și dintre regnuri: eram cumva în ținutul trolilor și al gnomilor și fiecare pas înainte îmi aducea potretul înghețat în piatră al unuei ființe de veacuri prinse în stâncă ori care își afla sălașul prin acele locuri. Am înaintat fără să știu dar cu fiecare pas înainte am simțit prezența unui alt regn ce ma accepta.
Unele drumuri te cheamă pentru a îți transmite ceva din mărturia lor pe această lume și tot ce poți să faci este să înaintezi crezând că ești un turist curios pe un drum dinainte marcat. De fapt ești într-o anume poveste și sensul îl afli pe măsură ce înaintezi și respiri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu