În mod repetat mă aflu în această situație în care un om trăiește intens, uneori paroxistic o anume stare iar ceilalți nu îl pot înțelege, chiar simt un disconfort în apropierea acestei trăiri. Există oameni care simt un anume entuziasm, ori o anume jale, ori o anume bucurie pe care cei apropiați nu o recunosc ori nu o împărtășesc.
***
Am trăit această situație din ambele posturi și de fiecare dată am simțit o neputință personală, sau o dezamăgire. Îmi părea rău că nu pot simți ori împărtăși entuziasmul mărturisit de cel care îl punea în comun cu mine și simțeam singurătatea celui ce trăiește o anume stare când o împărtășeam cuiva drag, care nu mă înțelegea.
Odată cu acest fapt am mai observat și că fiecare dintre noi, în schimb este sensibil la trăirea cuiva cu care are o anume afinitate, asemănare ori feblețe. O vorbă spusă de acela are un efect în noi pe care aceeași vorbă, spusă de altcineva nu îl produce, chiar dacă afecțiunea ambilor față de noi este comparabilă. Suntem modelabili și limitați de slăbiciunile noastre mai mult decât putem înțelege. Dar în aceeași măsură, răspundem doar afectelor celor pe care îi iubim cu adevărat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu